El este mare. Eu sunt mic.

Bill Wilson Spunea: “Atunci când meditez asupra unei astfel de imagini (este vorba despre umilință – n.t.), nu trebuie să mă descurajez la gândul că nu voi ajunge niciodată acolo și nici să mă semețesc, presupunând că într-una din aceste zile toate virtuțile vor fi ale mele. Trebuie doar să dezvolt imaginea în sine, lăsând-o să crească și, chiar mai mult, să-mi umple inima … Abia atunci îmi voi da seama clar și sigur cam pe unde mă aflu pe autostrada umilinței. Eu văd că de abia am început călătoria mea către Dumnezeu. Pe măsură ce revin la statura mea reală, grija și importanța față de sine devin de-a dreptul amuzante”. Mă iau eu prea în serios?

Rugăciunea de azi
Fie ca grandiozitatea, care este un simptom al dependenței, să fie readusă la proporții normale prin simpla comparație a neputinței mele față de puterea lui Dumnezeu. Fie ca eu să mă gândesc la semnificația Puterii Superioare în relație cu fragilitatea mea umană. Fie ca ego-ul meu să fie readus la adevărata măsură și să mă lepăd de toate atitudinile mele defensive cum ar fi strălucirea pompoasă, izbucnirile și ideile secrete de importanță de sine.

Ce să-mi amintesc azi
El este mare. Eu sunt mic.