Dependenţa de sex

 
Sexualitatea umană este un impuls înnăscut şi puternic care este complex şi misterios. Sexul poate fi o forţă vindecătoare: distractiv, plin de iubire, intim, romantic, excitant, apropiator, erotic... confirmă cele mai apropiate legături emoţionale. Sexul este bun pentru sănătatea noastră emoţională şi fizică, dar şi pentru relaţia noastră. Sexul poate fi şi una dintre cele mai distructive forţe, cu efecte devastatoare.
 
Dependenţa de sex a fost înfăţişată încă din secolul 3 ca o stare în care oamenii sunt controlaţi de dorinţele lor sexuale şi acţionează necontrolat în urma acestora.
 
Deşi nu există prea multă cercetare spre a înţelege dependenţa de sex, dezvoltările în cercetările cerebrale şi neuropsihologie ne-au crescut înţelegerea în privinţa dependenţei chimice şi comportamentale împreună cu recunoaşterea legăturilor dintre experienţele copilăriei şi traumele actuale. Odată cu explozia pornografiei pe internet, au început să devină dependenţi de sex şi oameni care nu ar fi crezut că sunt vulnerabili la adicţie.
 
 
 
    Ce este dependenţa de sex?
 
Dependenţa de sex constituie "orice model de comportament sexual scăpat de sub control care cauzează probleme în viaţa unei persoane", dăunându-i stimei de sine, integrităţii şi relaţiilor acesteia până în punctul în care nu mai îşi poate reveni. Când devenim împătimiţi de ceva şi nu mai putem să ne oprim din a face acel lucru, în ciuda tuturor problemelor pe care le cauzează, suntem dependenţi.
 
Dependenţa de sex include:
  • Pornografie
  • Sexul cu străini
  • Sexul cu partenerul
  • Statul pe chat
  • Prostituţia
  • Relaţiile multiple
  • Cinema pentru sex
  • BDSM
  • Exhibiţionism
  • Voaierism
  • Fetişuri
  • Pornografie infantilă
  • Violuri
  • etc...
 
Se estimează că 55% din cei care comit infracţiuni sexuale sunt şi dependenţi de sex (Blanchard, 1990)
 
Statisticile ne arată că o treime din cei care se uită la pornografie sunt femei şi douăzeci şi cinci la sută din dependenţi sunt femei, însă se crede că femeile apelează mai greu la ajutor, probabil, datorită stigmatului suplimentar pe care îl înfruntă femeile când recunosc comportamentele sexuale "scăpate de sub control". (Ferree, 2002)
 
La indivizii sănătoşi, sexul satisface o nevoie primară şi înnăscută şi se află în armonie cu valorile, crezurile şi obiectivele acestora. Dependenţii de sex interpretează greşit nevoile lor sexuale. Găsitul de parteneri este folosit nu ca un mod de a satisface o nevoie primară, ci pentru a face faţă unui lucru mai profund. Dependenţa de sex ca drog principal este folosită ca mecanism de a face faţă emoţiilor negative şi a vieţii dezordonate. Unii pot folosi sexul pentru a se anestezia, alţii caută o plăcere perpetuă, însă rezultatul este, întradevăr, foarte diferit.
 
 
Consecinţe ale Dependenţei de sex
 
  • Sentimentul de ruşine
  • Stima de sine scăzută
  • Trăitul cu groază şi teamă
  • Pierderea relaţiilor
  • Disfuncţii sexuale (folosirea excesivă a pornografiei poate să ducă la disfuncţie erectilă şi/sau ejaculare întârziată)
  • Probleme de sănătate mintală
  • Probleme de sănătate fizică
  • Creşterea defectuoasă a copiilor
  • Idolatrizarea suicidului
  • Boli cu transmitere sexuală
  • Pierderea slujbei
  • Pierderea de timp şi bani
  • Datorii
  • Probleme cu legea
  • Expunerea în presă
De ce sunt dependent de sex?
 
Cum începe dependenţa de sex.
Cercetătorii continuă să susţină premiza că motivul pentru care se instalează dependenţa de sex se află în primii ani de viaţă şi în modul în care este percepută aceasta, şi este mai degrabă considerată ca fiind ataşament de traumă, şi mai puţin dependentă de oportunităţile ulterioare.
 
 
Dependenţă de sex indusă de traumă.
Trauma se poate induce ca rezultat al abuzurilor din copilărie, bruscări sau o perioadă extinsă de stres sau anxietate cum ar fi pierderea unei figuri parentale, precum şi experienţa de a fi martor la violenţa domestică. Societatea pentru protecţia copiilor, care încearcă să prevină abuzurile împotriva acestora, defineşte abuzul ca: "Orice acţiune întreprinsă de către o persoană - adult sau copil care îi provoacă durere semnificativă unui copil. Aceasta poate fi fizică, sexuală sau emoţională, dar poate fi vorba şi despre lipsa afecţiunii sau atenţiei parentale. Ştim că neglijenţa poate fi la fel de nocivă pentru un copil ca şi abuzul fizic".
 
Abuzul emoţional este definit ca "subminarea încrederii şi demnităţii unui copil" şi are ca rezultat stima de sine scăzută, ruşinea şi abilitatea redusă de a se îngriji pe sine şi de a îi îngriji pe alţii. Când abuzul se petrece în familie, au loc, cu siguranţă, şi probleme cu ataşamentul de părinţi.
 
Cu cât are loc trauma mai timpuriu, cu atât vor fi mai mari efectele acesteia asupra creierului. Ştim acum că efectele traumei semnificative timpurii se văd asupra sistemului limbic şi asupra trunchiului cerebral - adică asupra creierului nostru primitiv, nu asupra gândirii raţionale. Amigdala, care este răspunzătoare pentru reacţia noastră în situaţii critice, rămâne hipersensibilă cu mult după ce trauma a trecut.
 
Natura repetitivă a comportamentului sexual compulsiv poate fi o cale prin care suferindul de traumă să încerce să uite sentimentele de hiperexcitabilitate, cum sunt cele de hiperactivitate, gândurile compulsive, panică, împreună cu furia cauzată de lipsa protecţiei, împotriva abuzatorului, a circumstanţelor şi a inabilităţii de a se proteja. Sexul poate fi folosit şi pentru a atenua sentimentele de disociere, insensibilitate, depresie şi epuizare. (Fowler 2006, Fisher 2007)
 
Sexul este posibil să devină un mijloc prin care cineva se poate linişti sau un mod în care se poate auto-flagela, ranforsând sentimentul de inutilitate şi izolarea.
 
Indivizii cu un istoric de traume abuzive sunt probabil să aibă cele mai adânci şi dureroase cicatrici emoţionale, iar până când traumele vor rămâne netratate, dependenţa va continua atât să-l persecute, cât şi să-l salveze, lăsându-l pe dependent în rolul de victimă.
 
 
Dependenţa de sex cauzată de ataşament
Ştim că atunci când un copil se ataşează de cei care au grijă de el, acesta este mai probabil să ajungă un adult cu o stimă de sine crescută, care este capabil să tolereze cu uşurinţă, să se autocontroleze şi să fie calm în faţa unor emoţii negative puternice şi a traumei moderate. (Bowlby) Însă, dacă părinţii nu au avut grijă de el în mod consistent, acesta este mai probabil să se teamă de sentimente negative şi să ajungă la dependenţă pentru a face faţă momentelor grele în loc să apeleze la un alt om. (Potter – Efron)
 
Cineva care are dependenţă cauzată de ataşament va căuta inconştient să-şi folosească comportamentul ca mod de a-şi calma durerile relaţionale cum sunt frica de respingere, singurătatea sufocantă sau stima de sine scăzută. Acest comportament sexual poate fi un mod de a te apropia de alte persoane într-un mod controlat cu intimitate reală sau un mod de a crea sau menţine distanţa într-o relaţie care este, de altfel, devotată.
 
Cei mai mulţi dintre noi au simţit într-o oarecare măsură dificultăţi de ataşament, însă, majoritatea oamenilor nu merg până în punctul în care ajung dependenţi de sex şi folosesc sexul ca drog, ceea ce ne arată cât de complexă este încrucişarea de factori cauzatori interdependenţi.
 
 
Dependenţa de sex indusă de oportunităţi
Mama natură ne-a însuşit cu instinctul de a căuta parteneri sexuali şi de a fi excitaţi de indicii vizuale - un instinct creeat pentru supravieţuire. Însă, internetul ne-a adus oportunităţi nelimitate pentru curioşi de a explora, a experimenta şi de a-şi satisface poftele în privinţa oricărui fel de activitate sexuală. Internetul a transformat pornografia şi cybersexul în ceea ce au devenit stimuli supranormali, inundându-ne simţurile cu stimuli vizuali şi oportunităţi sexuale care ne duc impulsurile instinctuale dincolo de scopul lor evoluţionar, ceea ce creşte nevoia de autocontrol. Când suntem pe internet şi avem impresia că activităţile noastre sunt private, putem să ne adâncim în corupţie morală şi să facem ce vrem şi cu cine vrem până suntem, în cele din urmă, prinşi şi trebuie să suportăm consecinţele.
 
Nu există nici un fel de educaţie adecvată sau sfat şi nici un avertisment asupra consecinţelor care vin din satisfacerea dorinţelor şi fanteziilor care credeţi că reprezintă o plăcere inofensivă - bineînţeles până deveniţi dependenţi.
 
Adolescenţa este o perioadă deosebit de vulnerabilă pentru dezvoltare în ceea ce priveşte influenţa sugestivă a pornografiei. Adolescentul are sarcina de a străbate cu succes călătoria spre o identitate personală dezvoltată. Este o perioadă de schimbări şi experimentări, căutând sfaturi şi înţelegere în anturaj, şi nu la părinţi. Adolescenţii spun de multe ori că se simt diferiţi de prietenii lor, singuri şi timizi. Aceste diferenţe izolează individul şi fac mai facilă, dacă se iveşte ocazia, retragerea în pornografie şi masturbare, ceea ce creează simţul ruşinii, îndepărtându-l şi mai mult de potenţialii parteneri. Vizionarea ridicată de pornografie în rândul adolescenţilor are un efect negativ asupra acestei faze critice de dezvoltare în care ar trebui să înveţe cum să întreţină relaţii sexuale într-un mod sănătos şi duce la un nivel scăzut de stimă de sine. În acest fel se creează premizele dependenţei de sex.
 
 
Schimbările cerebrale provocate de dependenţa de sex
Plăcerea este un proces fizic, nu exclusiv psihologic. Aceasta este creeată în principal de dopamină (care este un opioid natural) şi adrenalină - substanţe chimice din creierul nostru. Chiar dacă diferite experienţele sexuale declanşează diferite substanţe, dopamina în special este cea răspunzătoare pentru plăcerea pe care o simţim. Dependentul de sex a găsit, prin comportamentul său, un mod rapid de a ajunge la aceste plăceri care pot fi obţinute prin anticiparea fanteziilor şi prin experienţe sexuale. (Crenshaw 1996)
 
Problema este că, din milioanele de căi neuronale, dacă accesăm centrele plăcerii în acelaşi mod, acestea se vor întări, iar celelalte căi de acces către centrele plăcerii vor deveni slabe. Acestea, fiind mai slabe, sunt mai puţin eficiente, iar dependentul are nevoie de stimuli mai mari pentru a obţine acelaşi efect. (Blum et al. 2000) Când dependentul caută stimuli mai mari pentru a obţine aceeaşi senzaţie, acesta riscă să treacă limita la comportament ilegal. 43% dintre cei care au răspuns la un chestionar au spus că au văzut pornografie infantilă sau cu animale, iar 18% au spus că au practicat exhibiţionism sau voaierism. (Hall, 2012)
 
Cortexul cerebral frontal devine, de asemenea, alterat şi atunci ajungem să avem dificultăţi cu controlul impulsurilor, amânarea sexului şi cu judecata asupra consecinţelor negative. Cum cortexul cerebral frontal este încă într-o perioadă de dezvoltare în adolescenţă, expunerea timpurie se crede a fi unul dintre factorii care duc la dezvoltarea dependenţei. (Addiction Today - decembrie 2011)
 
S-a descoperit, de asemenea, că internetul cu imaginile sale rapide ne dezorientează creierul şi accesează o regiune cerebrală diferită ceea ce duce la amplificarea şi accelerarea căilor neuronale care ţin de plăcere. (Hudson Allez, 2009)
 
Reţelele sociale ne aduc la un alt nivel. Conform celor de la BBC, într-un incident în care au fost postate imagini indecente pe Facebook, administratorii reţelei i-au denunţat pe cei de la BBC, fără să şteargă imaginile ilegale.
 
Mai simplu spus, dacă acţionăm în modul în care ne face să acţionăm dependenţa de sex, ajungem să ne schimbăm creierul astfel încât devenim dependenţi de activitatea pe care am ales-o pentru a simţi orice plăcere.
 
 
Pot să mă schimb?
 
Nu există în mod curent nici o definiţie formală sau criterii de diagnostic pentru dependenţa de sex. Sunt, însă, o mulţime de caracteristici comune tuturor dependenţilor de sex. Dependenţii de sex îşi construiesc o iluzie şi cred că au un nivel social acceptabil de preocupare pentru sex, astfel încât se amăgesc şi trăiesc cu iluzia că activităţile lor secrete pot să continue. Diferenţa constă în grad, cauză şi modul de funcţionare al bolii.
 
Există un număr din ce în ce mai mare de oameni, din toate straturile sociale şi de orice provenienţă care se zbat cu dependenţa de sex, însă, din păcate, există un număr foarte mic de specialişti care pot să-i trateze şi să-i ajute să se recupereze. Majoritatea abordărilor pentru tratament sunt finanţate în mod privat, iar multe se desfăşoară iniţial la domiciliu. Există câteva abordări terapeutice, dar nu este clar, deocamdată, dacă o abordare este mai eficientă decât alta.
 
Însănătoşirea în problema dependenţei de sex nu poate fi despre schimbarea preferinţelor sexuale ale unui pacient, ci despre schimbarea modului în care acesta se comportă din punct de vedere sexual, oricare ar fi acesta.
 
Primul pas ar fi o evaluare pentru a înţelege modul în care sexul îi influenţează viaţa, ceea ce este cheia pentru a afla dacă sexul reprezintă o problemă "reală" pentru el. Această evaluare poate să îl ajute şi să depăşească negarea pentru a vedea ce alte dependenţe vin împreună cu aceasta, cum ar fi anxietatea sau depresia.
 
Succesul depinde foarte mult de angajamentul şi motivaţia de a ajunge la fiecare obiectiv din tratament şi de relaţia profesională pe care o are cu terapeutul său. Anumite elemente de muncă pe termen lung sunt necesare pentru oricine, mai ales dacă suferinţa este de dependenţă de sex indusă de traumă sau indusă de ataşament.
 
O terapie cognitiv-comportamentală integrată a reuşit să ducă la rezultate impresionante în multe cazuri. Aceasta presupune înţelegerea problemelor nerezolvate şi a nevoilor nesatisfăcute din trecut, care au ca rezultat dependenţa curentă.
 
 
Ruşinea
 
Ruşinea este un element crucial în întreţinerea dependenţei de sex. Se spune că "ruşinea este pentru dependenţă ceea ce este oxigenul pentru foc". Ruşinea ne face să ne simţim neputincioşi, neajutoraţi şi nedemni de a primi ajutor şi sprijin din partea celorlalţi. Un dependent poate să întreprindă acţiuni pentru a diminua durerea provocată de ruşine, doar pentru a afla că creează şi mai multă durere. "Când cineva este prins în capcana ruşinii, recuperarea nu este posibilă şi recidiva este aproape inevitabilă. În contrast, vina poate fi motivaţia pentru a depăşi această dependenţă". (Gilliland et all., 2011) De aceea, terapia se va concentra la început pe identificarea, tratarea şi reducerea ruşinii.
 
Paula Hall (2012) a identificat şase faze ciclice prin care îi ajută pe clienţi să conştientizeze modul în care dependenţa continuă să existe prin comportamentul, gândurile şi emoţiile lor. Faza dormantă, faza declanşatoare, faza de preparare, cea de răzvrătire urmată de regret şi de cea de reconstituire. Durata fiecărei faze şi durata în care trece de la o fază la alta variază de la un dependent la altul.
 
Tratamentul va include identificarea, evitarea şi administrarea cu succes a mecanismelor declanşatoare, ceea ce ajută la crearea stimei de sine crescute şi creşterea angajamentului pentru recuperare. Recunoaşterea şi tratarea distorsiunilor cognitive va avea loc tot în această perioadă de acomodare la fel ca şi înţelegerea modului în care apare excitarea, indiferent dacă există şi altă nevoie care este stimulată. De înţelegerea modului în care dependenţa îl afectează pe pacient în faza de răzvrătire şi a modului în care sunt abordate fazele de regret şi cea de reconstituire, împreună cu stabilirea strategiilor de prevenţie a recidivelor depinde succesul terapiei.
 
Pe măsură ce emoţiile anesteziate ies la iveală în timpul tratamentului, învăţarea de către dependent a metodelor mai sănătoase de management al acestora, împreună cu practicarea acestora sunt esenţiale pentru ajungerea la o viaţă împlinită şi lipsită de comportamente predispuse la dependenţă.
 
Deoarece se întâmplă des ca persoanele care suferă de dependenţă să ajungă în relaţii disfuncţionale, iar majoritatea şi-au dorit intensitatea mai mult decât echilibrul, ordinea sau armonia pentru a ajunge la fericire, recunoaşterea elementelor principale ale unei relaţii fericite este critică pentru recuperare.
 
Comportamentul sexual trebuie să fie în concordanţă cu valorile persoanei, care trebuie recuperate, aceasta impunându-şi limite personale prin care se respectă pe sine, dar şi pe alţii. Sexul trebuie să fie plăcut şi satisfăcător pentru ambii parteneri. Îndeplinirea sexualităţii se poate face prin orice exprimare sexuală care este satisfăcătoare atât fizic, emoţional, psihic, cât şi spiritual. Nu reiese din acest lucru că trebuie să fie vorba despre o relaţie heterosexuală sau monogamă.
 
Esenţial pentru recuperarea din dependenţa de sex este refacerea circuitelor cerebrale, ceea ce presupune re-programarea creierului cu afirmaţii pozitive, de susţinere care să încurajeze şi să întreţină schimbarea şi păstrarea abstinenţei, astfel încât circuitele neuronale nesănătoase să dispară, iar cele sănătoase să poată să crească.
 
Primul pas este terapia individuală, însă terapia de grup, terapia de cuplu, terapia cu partenerul, tratamentul la reşedinţă, programele în 12 paşi şi grupurile de sprijin sunt toate de ajutor.

sex addiction