Când oamenii care iau droguri nu se pot opri din a le lua chiar dacă îşi propun, se numeşte dependenţă. Dorinţa de consum este prea mare ca să poată fi controlată, chiar dacă drogul îţi face rău fizic.

Când oamenii încep să ia un drog, nu îşi propun să devină dependenţi. Dar le place cum îi face să se simtă. Cred că pot să controleze cât de des şi cât de mult îl iau. Însă drogurile le schimbă creierul. Cei care folosesc droguri încep să aibă nevoie de drog doar pentru a se simţi normali. Acest lucru înseamnă dependenţă şi poate să schimbe repede viaţa cuiva.

Dependenţa poate deveni mai importantă decât nevoia de a dormi sau de a mânca. Nevoia de a procura şi de a folosi drogul poate pune stăpânire pe toată viaţa unei persoane. Dependenţa ajunge să înlocuiască toate lucrurile de care acesta se bucura. Un om care este dependent va face aproape orice - va minţi, va fura sau va răni oameni - ca să continue să ia drogul. Acest lucru poate duce la arestare, la boli grave, la moarte.

Dependenţa este o boală a creierului.

- Drogurile schimbă modul în care funcţionează creierul.
- Aceste schimbări cerebrale pot dura foarte mult.
- Ele pot cauza probleme ca schimbări instante de dispoziţie, pierderi de memorie, chiar şi probleme în a gândi sau în a lua decizii.

Dependenţa este o boală, la fel cum diabetul sau cancerul sunt boli. Dependenţa nu este doar o simplă slăbiciune. Oameni cu orice trecut, bogaţi sau săraci, pot ajunge la dependenţă. Dependenţa se poate instala la orice vârstă, dar de obicei începe la vârste fragede.

Toată viaţa mea am fost învăţat să fac tot ce pot ca să fiu cel mai bun. La scoală părinţii m-au pus să muncesc mai mult astfel încât să iau 10 pe linie şi să mă remarc. La sport, antrenorii ne-au pus să ne antrenăm mai mult şi ne-au făcut să jucăm la intensitate maximă astfel încât să câştigăm totul. Când am început să lucrez, a fost clar că o performanţă mediocră te ducea la concediere şi, dacă doream să excelez şi să fiu promovat, trebuia să muncesc mai intens şi să fiu mai bun ca toţi din jurul meu. Chiar şi la petreceri, mă mândream că puteam să beau mai mult ca oricine altcineva...

Din această cauză, când am intrat în program, ego-ul meu era obişnuit să facă comparaţii şi să găsească metode de a demonstra că sunt mai bun ca tine. Când am ascultat poveştile unor oameni, m-am simţit imediat mai bine pentru că nu făcusem niciodată anumite lucruri. Iar când mi s-a sugerat să spăl ceştile de cafea după întâlnire, am considerat că este sub demnitatea mea; adică, nu ştii cine sunt? Toate aceste sentimente că totul mi se cuvine aproape mi-au sabotat recuperarea, dar, din fericire, am auzit citatul de astăzi şi am fost capabil să mă umilesc îndeajuns încât să îl înţeleg.

Sponsorul meu mi-a spus că, dacă vreau să ajung să mă menţin sobru, trebuie să îmi micşorez egoul astfel încât să devină de dimensiuni "normale". Mi-a spus că nu sunt mai bun sau mai rău decât oricine altcineva, sunt pur şi simplu un copil al Domnului. Mi-a mai zis că mă voi înţelege mai bine cu ceilalţi şi voi trăi mai împăcat dacă mă voi strădui să devin "mediocru". Mi-a luat mulţi ani să văd înţelepciunea în această gândire şi stil de viaţă, dar acum sunt cu adevărat mai fericit să fiu un Tip "Mediocru" în autobuz.

 sex disfunction1
 
 
Sexul şi sexualitatea umană sunt o componentă esenţială a condiţiei umane, aşadar este natural ca oamenii să fie excitaţi de sex în toate variantele sale. Disfuncţiile sexuale sunt ca şi oamenii - vin în tot felul de feluri şi de variante. O disfuncţie sexuală nu înseamnă că este ceva "greşit" la tine. Înseamnă doar că în prezent te confrunţi cu un fel de problemă care poate apărea în diferite perioade la oricine, în orice moment al vieţii sale, pentru oricare motiv-sau fără nici un motiv anume. Deşi o problemă sexuală poate să fie cauzată de o problemă fizică sau de o schimbare bruscă în viaţa unui om, multe dintre originile acestora nu sunt bine documentate sau înţelese.

Vestea bună este că, în ziua de astăzi, o problemă sexuală, cum ar fi o disfuncţie erectilă, sau probleme cu excitarea nu mai reprezintă o problemă de îngrijorare exagerată. Avem astăzi o mulţime de moduri de a trata aceste probleme - de la medicaţie la anumite forme de psihoterapie - care pot ajuta practic pe oricine are o disfuncţie sexuală, indiferent care ar fi aceasta.

Nu uitaţi, în timp ce citiţi acest articol, că sexualitatea nu există în izolare, ci ca o parte integrantă a vieţii unui om. O îngrijorare nu poate ajunge să devină o problemă de nivelul unei "disfuncții sexuale" doar dacă îi cauzează unui om un nivel foarte ridicat de suferinţă şi acesta doreşte să-şi corecteze comportamentul sau să-şi rectifice problema. De exemplu, dacă o persoană are un fetiş şi aceasteia nu i se pare un comportament anormal (şi nu cauzează altor oameni din viaţa acesteia neplăceri), atunci nu este considerată o disfuncţie.

Punem la punct din ce în ce mai multe articole cu informaţii despre disfuncţiile sexuale, atât cât şi articole despre alte dependenţe. Mai jos aveţi o listă cu tipuri de disfuncţii sexuale:

 

  • Dispareunie
  • Disfuncţie erectilă
  • Exihibiţionism
  • Disfuncţii ale orgasmului la femei şi la bărbaţi
  • Tulburare a excitării sexuale feminine
  • Fetişism
  • Frotteurism
  • Tulburare a dorinţei sexuale hiperactive
  • Ejaculare precoce
  • Dependenţa de sex
  • Masochism şi sadism sexual
  • Travestirea
  • Vaginismul
  • Voyeurism

Tratamentul disfuncţiilor sexuale

Una dintre cele mai răspândite disfuncţii sexuale, disfuncţia erectilă, este uşor tratabilă prin medicaţie. Sunt mai multe medicamente care se folosesc în ziua de azi pentru a trata disfuncţia erectilă, printre care şi Viagra. 

Pentru alte probleme şi disfuncţii sexuale, psihoterapia este, în general, cea mai bună opţiune. Dacă aveţi nevoie de un terapeut, ar trebui să apelaţi la unul care este specializat în terapia sexuală, o formă specializată de terapie care presupune ajutarea unui pacient sau unui cuplu, fără a-l judeca.

sex disfunction2

 
Sexualitatea umană este un impuls înnăscut şi puternic care este complex şi misterios. Sexul poate fi o forţă vindecătoare: distractiv, plin de iubire, intim, romantic, excitant, apropiator, erotic... confirmă cele mai apropiate legături emoţionale. Sexul este bun pentru sănătatea noastră emoţională şi fizică, dar şi pentru relaţia noastră. Sexul poate fi şi una dintre cele mai distructive forţe, cu efecte devastatoare.
 
Dependenţa de sex a fost înfăţişată încă din secolul 3 ca o stare în care oamenii sunt controlaţi de dorinţele lor sexuale şi acţionează necontrolat în urma acestora.
 
Deşi nu există prea multă cercetare spre a înţelege dependenţa de sex, dezvoltările în cercetările cerebrale şi neuropsihologie ne-au crescut înţelegerea în privinţa dependenţei chimice şi comportamentale împreună cu recunoaşterea legăturilor dintre experienţele copilăriei şi traumele actuale. Odată cu explozia pornografiei pe internet, au început să devină dependenţi de sex şi oameni care nu ar fi crezut că sunt vulnerabili la adicţie.
 
 
 
    Ce este dependenţa de sex?
 
Dependenţa de sex constituie "orice model de comportament sexual scăpat de sub control care cauzează probleme în viaţa unei persoane", dăunându-i stimei de sine, integrităţii şi relaţiilor acesteia până în punctul în care nu mai îşi poate reveni. Când devenim împătimiţi de ceva şi nu mai putem să ne oprim din a face acel lucru, în ciuda tuturor problemelor pe care le cauzează, suntem dependenţi.
 
Dependenţa de sex include:
  • Pornografie
  • Sexul cu străini
  • Sexul cu partenerul
  • Statul pe chat
  • Prostituţia
  • Relaţiile multiple
  • Cinema pentru sex
  • BDSM
  • Exhibiţionism
  • Voaierism
  • Fetişuri
  • Pornografie infantilă
  • Violuri
  • etc...
 
Se estimează că 55% din cei care comit infracţiuni sexuale sunt şi dependenţi de sex (Blanchard, 1990)
 
Statisticile ne arată că o treime din cei care se uită la pornografie sunt femei şi douăzeci şi cinci la sută din dependenţi sunt femei, însă se crede că femeile apelează mai greu la ajutor, probabil, datorită stigmatului suplimentar pe care îl înfruntă femeile când recunosc comportamentele sexuale "scăpate de sub control". (Ferree, 2002)
 
La indivizii sănătoşi, sexul satisface o nevoie primară şi înnăscută şi se află în armonie cu valorile, crezurile şi obiectivele acestora. Dependenţii de sex interpretează greşit nevoile lor sexuale. Găsitul de parteneri este folosit nu ca un mod de a satisface o nevoie primară, ci pentru a face faţă unui lucru mai profund. Dependenţa de sex ca drog principal este folosită ca mecanism de a face faţă emoţiilor negative şi a vieţii dezordonate. Unii pot folosi sexul pentru a se anestezia, alţii caută o plăcere perpetuă, însă rezultatul este, întradevăr, foarte diferit.
 
 
Consecinţe ale Dependenţei de sex
 
  • Sentimentul de ruşine
  • Stima de sine scăzută
  • Trăitul cu groază şi teamă
  • Pierderea relaţiilor
  • Disfuncţii sexuale (folosirea excesivă a pornografiei poate să ducă la disfuncţie erectilă şi/sau ejaculare întârziată)
  • Probleme de sănătate mintală
  • Probleme de sănătate fizică
  • Creşterea defectuoasă a copiilor
  • Idolatrizarea suicidului
  • Boli cu transmitere sexuală
  • Pierderea slujbei
  • Pierderea de timp şi bani
  • Datorii
  • Probleme cu legea
  • Expunerea în presă
De ce sunt dependent de sex?
 
Cum începe dependenţa de sex.
Cercetătorii continuă să susţină premiza că motivul pentru care se instalează dependenţa de sex se află în primii ani de viaţă şi în modul în care este percepută aceasta, şi este mai degrabă considerată ca fiind ataşament de traumă, şi mai puţin dependentă de oportunităţile ulterioare.
 
 
Dependenţă de sex indusă de traumă.
Trauma se poate induce ca rezultat al abuzurilor din copilărie, bruscări sau o perioadă extinsă de stres sau anxietate cum ar fi pierderea unei figuri parentale, precum şi experienţa de a fi martor la violenţa domestică. Societatea pentru protecţia copiilor, care încearcă să prevină abuzurile împotriva acestora, defineşte abuzul ca: "Orice acţiune întreprinsă de către o persoană - adult sau copil care îi provoacă durere semnificativă unui copil. Aceasta poate fi fizică, sexuală sau emoţională, dar poate fi vorba şi despre lipsa afecţiunii sau atenţiei parentale. Ştim că neglijenţa poate fi la fel de nocivă pentru un copil ca şi abuzul fizic".
 
Abuzul emoţional este definit ca "subminarea încrederii şi demnităţii unui copil" şi are ca rezultat stima de sine scăzută, ruşinea şi abilitatea redusă de a se îngriji pe sine şi de a îi îngriji pe alţii. Când abuzul se petrece în familie, au loc, cu siguranţă, şi probleme cu ataşamentul de părinţi.
 
Cu cât are loc trauma mai timpuriu, cu atât vor fi mai mari efectele acesteia asupra creierului. Ştim acum că efectele traumei semnificative timpurii se văd asupra sistemului limbic şi asupra trunchiului cerebral - adică asupra creierului nostru primitiv, nu asupra gândirii raţionale. Amigdala, care este răspunzătoare pentru reacţia noastră în situaţii critice, rămâne hipersensibilă cu mult după ce trauma a trecut.
 
Natura repetitivă a comportamentului sexual compulsiv poate fi o cale prin care suferindul de traumă să încerce să uite sentimentele de hiperexcitabilitate, cum sunt cele de hiperactivitate, gândurile compulsive, panică, împreună cu furia cauzată de lipsa protecţiei, împotriva abuzatorului, a circumstanţelor şi a inabilităţii de a se proteja. Sexul poate fi folosit şi pentru a atenua sentimentele de disociere, insensibilitate, depresie şi epuizare. (Fowler 2006, Fisher 2007)
 
Sexul este posibil să devină un mijloc prin care cineva se poate linişti sau un mod în care se poate auto-flagela, ranforsând sentimentul de inutilitate şi izolarea.
 
Indivizii cu un istoric de traume abuzive sunt probabil să aibă cele mai adânci şi dureroase cicatrici emoţionale, iar până când traumele vor rămâne netratate, dependenţa va continua atât să-l persecute, cât şi să-l salveze, lăsându-l pe dependent în rolul de victimă.
 
 
Dependenţa de sex cauzată de ataşament
Ştim că atunci când un copil se ataşează de cei care au grijă de el, acesta este mai probabil să ajungă un adult cu o stimă de sine crescută, care este capabil să tolereze cu uşurinţă, să se autocontroleze şi să fie calm în faţa unor emoţii negative puternice şi a traumei moderate. (Bowlby) Însă, dacă părinţii nu au avut grijă de el în mod consistent, acesta este mai probabil să se teamă de sentimente negative şi să ajungă la dependenţă pentru a face faţă momentelor grele în loc să apeleze la un alt om. (Potter – Efron)
 
Cineva care are dependenţă cauzată de ataşament va căuta inconştient să-şi folosească comportamentul ca mod de a-şi calma durerile relaţionale cum sunt frica de respingere, singurătatea sufocantă sau stima de sine scăzută. Acest comportament sexual poate fi un mod de a te apropia de alte persoane într-un mod controlat cu intimitate reală sau un mod de a crea sau menţine distanţa într-o relaţie care este, de altfel, devotată.
 
Cei mai mulţi dintre noi au simţit într-o oarecare măsură dificultăţi de ataşament, însă, majoritatea oamenilor nu merg până în punctul în care ajung dependenţi de sex şi folosesc sexul ca drog, ceea ce ne arată cât de complexă este încrucişarea de factori cauzatori interdependenţi.
 
 
Dependenţa de sex indusă de oportunităţi
Mama natură ne-a însuşit cu instinctul de a căuta parteneri sexuali şi de a fi excitaţi de indicii vizuale - un instinct creeat pentru supravieţuire. Însă, internetul ne-a adus oportunităţi nelimitate pentru curioşi de a explora, a experimenta şi de a-şi satisface poftele în privinţa oricărui fel de activitate sexuală. Internetul a transformat pornografia şi cybersexul în ceea ce au devenit stimuli supranormali, inundându-ne simţurile cu stimuli vizuali şi oportunităţi sexuale care ne duc impulsurile instinctuale dincolo de scopul lor evoluţionar, ceea ce creşte nevoia de autocontrol. Când suntem pe internet şi avem impresia că activităţile noastre sunt private, putem să ne adâncim în corupţie morală şi să facem ce vrem şi cu cine vrem până suntem, în cele din urmă, prinşi şi trebuie să suportăm consecinţele.
 
Nu există nici un fel de educaţie adecvată sau sfat şi nici un avertisment asupra consecinţelor care vin din satisfacerea dorinţelor şi fanteziilor care credeţi că reprezintă o plăcere inofensivă - bineînţeles până deveniţi dependenţi.
 
Adolescenţa este o perioadă deosebit de vulnerabilă pentru dezvoltare în ceea ce priveşte influenţa sugestivă a pornografiei. Adolescentul are sarcina de a străbate cu succes călătoria spre o identitate personală dezvoltată. Este o perioadă de schimbări şi experimentări, căutând sfaturi şi înţelegere în anturaj, şi nu la părinţi. Adolescenţii spun de multe ori că se simt diferiţi de prietenii lor, singuri şi timizi. Aceste diferenţe izolează individul şi fac mai facilă, dacă se iveşte ocazia, retragerea în pornografie şi masturbare, ceea ce creează simţul ruşinii, îndepărtându-l şi mai mult de potenţialii parteneri. Vizionarea ridicată de pornografie în rândul adolescenţilor are un efect negativ asupra acestei faze critice de dezvoltare în care ar trebui să înveţe cum să întreţină relaţii sexuale într-un mod sănătos şi duce la un nivel scăzut de stimă de sine. În acest fel se creează premizele dependenţei de sex.
 
 
Schimbările cerebrale provocate de dependenţa de sex
Plăcerea este un proces fizic, nu exclusiv psihologic. Aceasta este creeată în principal de dopamină (care este un opioid natural) şi adrenalină - substanţe chimice din creierul nostru. Chiar dacă diferite experienţele sexuale declanşează diferite substanţe, dopamina în special este cea răspunzătoare pentru plăcerea pe care o simţim. Dependentul de sex a găsit, prin comportamentul său, un mod rapid de a ajunge la aceste plăceri care pot fi obţinute prin anticiparea fanteziilor şi prin experienţe sexuale. (Crenshaw 1996)
 
Problema este că, din milioanele de căi neuronale, dacă accesăm centrele plăcerii în acelaşi mod, acestea se vor întări, iar celelalte căi de acces către centrele plăcerii vor deveni slabe. Acestea, fiind mai slabe, sunt mai puţin eficiente, iar dependentul are nevoie de stimuli mai mari pentru a obţine acelaşi efect. (Blum et al. 2000) Când dependentul caută stimuli mai mari pentru a obţine aceeaşi senzaţie, acesta riscă să treacă limita la comportament ilegal. 43% dintre cei care au răspuns la un chestionar au spus că au văzut pornografie infantilă sau cu animale, iar 18% au spus că au practicat exhibiţionism sau voaierism. (Hall, 2012)
 
Cortexul cerebral frontal devine, de asemenea, alterat şi atunci ajungem să avem dificultăţi cu controlul impulsurilor, amânarea sexului şi cu judecata asupra consecinţelor negative. Cum cortexul cerebral frontal este încă într-o perioadă de dezvoltare în adolescenţă, expunerea timpurie se crede a fi unul dintre factorii care duc la dezvoltarea dependenţei. (Addiction Today - decembrie 2011)
 
S-a descoperit, de asemenea, că internetul cu imaginile sale rapide ne dezorientează creierul şi accesează o regiune cerebrală diferită ceea ce duce la amplificarea şi accelerarea căilor neuronale care ţin de plăcere. (Hudson Allez, 2009)
 
Reţelele sociale ne aduc la un alt nivel. Conform celor de la BBC, într-un incident în care au fost postate imagini indecente pe Facebook, administratorii reţelei i-au denunţat pe cei de la BBC, fără să şteargă imaginile ilegale.
 
Mai simplu spus, dacă acţionăm în modul în care ne face să acţionăm dependenţa de sex, ajungem să ne schimbăm creierul astfel încât devenim dependenţi de activitatea pe care am ales-o pentru a simţi orice plăcere.
 
 
Pot să mă schimb?
 
Nu există în mod curent nici o definiţie formală sau criterii de diagnostic pentru dependenţa de sex. Sunt, însă, o mulţime de caracteristici comune tuturor dependenţilor de sex. Dependenţii de sex îşi construiesc o iluzie şi cred că au un nivel social acceptabil de preocupare pentru sex, astfel încât se amăgesc şi trăiesc cu iluzia că activităţile lor secrete pot să continue. Diferenţa constă în grad, cauză şi modul de funcţionare al bolii.
 
Există un număr din ce în ce mai mare de oameni, din toate straturile sociale şi de orice provenienţă care se zbat cu dependenţa de sex, însă, din păcate, există un număr foarte mic de specialişti care pot să-i trateze şi să-i ajute să se recupereze. Majoritatea abordărilor pentru tratament sunt finanţate în mod privat, iar multe se desfăşoară iniţial la domiciliu. Există câteva abordări terapeutice, dar nu este clar, deocamdată, dacă o abordare este mai eficientă decât alta.
 
Însănătoşirea în problema dependenţei de sex nu poate fi despre schimbarea preferinţelor sexuale ale unui pacient, ci despre schimbarea modului în care acesta se comportă din punct de vedere sexual, oricare ar fi acesta.
 
Primul pas ar fi o evaluare pentru a înţelege modul în care sexul îi influenţează viaţa, ceea ce este cheia pentru a afla dacă sexul reprezintă o problemă "reală" pentru el. Această evaluare poate să îl ajute şi să depăşească negarea pentru a vedea ce alte dependenţe vin împreună cu aceasta, cum ar fi anxietatea sau depresia.
 
Succesul depinde foarte mult de angajamentul şi motivaţia de a ajunge la fiecare obiectiv din tratament şi de relaţia profesională pe care o are cu terapeutul său. Anumite elemente de muncă pe termen lung sunt necesare pentru oricine, mai ales dacă suferinţa este de dependenţă de sex indusă de traumă sau indusă de ataşament.
 
O terapie cognitiv-comportamentală integrată a reuşit să ducă la rezultate impresionante în multe cazuri. Aceasta presupune înţelegerea problemelor nerezolvate şi a nevoilor nesatisfăcute din trecut, care au ca rezultat dependenţa curentă.
 
 
Ruşinea
 
Ruşinea este un element crucial în întreţinerea dependenţei de sex. Se spune că "ruşinea este pentru dependenţă ceea ce este oxigenul pentru foc". Ruşinea ne face să ne simţim neputincioşi, neajutoraţi şi nedemni de a primi ajutor şi sprijin din partea celorlalţi. Un dependent poate să întreprindă acţiuni pentru a diminua durerea provocată de ruşine, doar pentru a afla că creează şi mai multă durere. "Când cineva este prins în capcana ruşinii, recuperarea nu este posibilă şi recidiva este aproape inevitabilă. În contrast, vina poate fi motivaţia pentru a depăşi această dependenţă". (Gilliland et all., 2011) De aceea, terapia se va concentra la început pe identificarea, tratarea şi reducerea ruşinii.
 
Paula Hall (2012) a identificat şase faze ciclice prin care îi ajută pe clienţi să conştientizeze modul în care dependenţa continuă să existe prin comportamentul, gândurile şi emoţiile lor. Faza dormantă, faza declanşatoare, faza de preparare, cea de răzvrătire urmată de regret şi de cea de reconstituire. Durata fiecărei faze şi durata în care trece de la o fază la alta variază de la un dependent la altul.
 
Tratamentul va include identificarea, evitarea şi administrarea cu succes a mecanismelor declanşatoare, ceea ce ajută la crearea stimei de sine crescute şi creşterea angajamentului pentru recuperare. Recunoaşterea şi tratarea distorsiunilor cognitive va avea loc tot în această perioadă de acomodare la fel ca şi înţelegerea modului în care apare excitarea, indiferent dacă există şi altă nevoie care este stimulată. De înţelegerea modului în care dependenţa îl afectează pe pacient în faza de răzvrătire şi a modului în care sunt abordate fazele de regret şi cea de reconstituire, împreună cu stabilirea strategiilor de prevenţie a recidivelor depinde succesul terapiei.
 
Pe măsură ce emoţiile anesteziate ies la iveală în timpul tratamentului, învăţarea de către dependent a metodelor mai sănătoase de management al acestora, împreună cu practicarea acestora sunt esenţiale pentru ajungerea la o viaţă împlinită şi lipsită de comportamente predispuse la dependenţă.
 
Deoarece se întâmplă des ca persoanele care suferă de dependenţă să ajungă în relaţii disfuncţionale, iar majoritatea şi-au dorit intensitatea mai mult decât echilibrul, ordinea sau armonia pentru a ajunge la fericire, recunoaşterea elementelor principale ale unei relaţii fericite este critică pentru recuperare.
 
Comportamentul sexual trebuie să fie în concordanţă cu valorile persoanei, care trebuie recuperate, aceasta impunându-şi limite personale prin care se respectă pe sine, dar şi pe alţii. Sexul trebuie să fie plăcut şi satisfăcător pentru ambii parteneri. Îndeplinirea sexualităţii se poate face prin orice exprimare sexuală care este satisfăcătoare atât fizic, emoţional, psihic, cât şi spiritual. Nu reiese din acest lucru că trebuie să fie vorba despre o relaţie heterosexuală sau monogamă.
 
Esenţial pentru recuperarea din dependenţa de sex este refacerea circuitelor cerebrale, ceea ce presupune re-programarea creierului cu afirmaţii pozitive, de susţinere care să încurajeze şi să întreţină schimbarea şi păstrarea abstinenţei, astfel încât circuitele neuronale nesănătoase să dispară, iar cele sănătoase să poată să crească.
 
Primul pas este terapia individuală, însă terapia de grup, terapia de cuplu, terapia cu partenerul, tratamentul la reşedinţă, programele în 12 paşi şi grupurile de sprijin sunt toate de ajutor.

sex addiction
 

 Sexaddiction
 
 
   Este dependenţa de sex o dependenţă reală?
 
Probabil ai auzit despre dependenţa de sex, dar s-ar putea să fii surprins că încă se dezbate faptul că ar fi o dependenţă adevărată, şi că nu este în totalitate despre sex. "Asta este o greşeală frecventă", spune Rory Roid, un psiholog cercetător la Institutul Semel pentru Neuroştiinţe şi Ştiinţe Comportamentale la UCLA. "Nu este despre sex în acelaşi fel în care dependenţa de mâncare nu este despre mâncare sau dependenţa de jocuri de noroc nu este despre bani".
 Dependenţii de sex, altfel spus, nu sunt nişte oameni care doresc o grămadă de sex. În schimb, aceştia au probleme mai profunde - stresul, anxietatea, depresia, ruşinea - care îi conduc spre un comportament sexual riscant. "Acestea sunt unele dintre problemele principale care apar când încerci să-l tratezi pe cineva cu dependenţă de sex", spune John O'Neill, un consilier pentru dependenţe la Clinica Menninger din Houston. "Nu poţi să nu iei în considerare aceste lucruri."
 
   Ce este dependenţa de sex?
 
Dependenţa de sex nu va apărea în următoarea ediţie a DSM-5, Manual de Diagnostic şi Clasificare Statistica a Tulburărilor Mintale. Acest lucru nu înseamnă că nu este o problemă foarte reală. Oamenii vor continua să vină la tratament, şi nu este nevoie să existe o condiţie diagnosticabilă pentru a primi tratament", spune Reid. "Dacă oamenii suferă, trebuie să-i ajutăm". Reid, ca mulţi alţi experţi preferă termenul de "afecţiune hypersexuală", şi nu "dependenţă de sex".
 Oricare ar fi denumirea, vorbim despre oameni care caută în continuu sexul, în ciuda faptului că le dăunează lor şi/sau familiilor lor. Ca exemplu, Reid vorbeşte despre oameni care îşi cheltuiesc jumătate din veniturile lor pe prostituate, şi angajaţi la birouri care caută pornografie pe internet, în ciuda faptului că au fost avertizaţi că îşi vor pierde slujba dacă nu se opresc.
 "Cine poate să facă aşa ceva? - Cineva care are o problemă", spune Reid.
 Această problemă creează atât de multe riscuri: vieţile lor personale, cele sociale, slujbele şi, cu ameninţarea HIV/SIDA şi a altor boli cu transmisie sexuală, sănătatea. În ciuda pericolelor, aceştia repetă comportamentul de nenumărate ori, fie că vorbim de pornografie pe internet, folosirea serviciilor prostituatelor, încercarea continuă de a căuta relaţii, masturbarea sau expunerea în public, sau oricare din multele celelalte comportamente posibile.
 "Constat la aceştia inabilitatea de a se opri din comportamentul pe care-l practică", constată O'Neill. "Sunt nepotoliţi; creierul lor continuă să repete aceste lucruri în continuu. De multe ori ajung la singurătate şi izolare. Durerea şi ruşinea sunt foarte intense."
 "De multe ori, o criză îi convinge să apeleze la tratament", spune Reid. "Sunt prinşi în fapt de concubini, daţi afară de la slujbă sau arestaţi pentru că au apelat la prostituate. Pentru unii, criza vine cu uşurarea faptului că nu mai trebuie să trăiască cu frica constantă că vor fi prinşi. Lumea lor se prăbuşeşte", spune Reid, "şi unii spun: 'Mă bucur că am fost prins.'"
 
   Dependenţă sau nu?
 
Nu avem estimări de încredere asupra numărului de oameni care au această condiţie. Unele studii sugerează că este mai prevalentă la bărbaţi, şi la bărbaţii homosexuali în particular, decât la femei. Cauzele sunt, iarăşi, necunoscute, sau cât de mult se aseamănă cu alte dependenţe. Acesta este un motiv pentru care Reid preferă termenul de afecţiune hipersexuală (AH).
 "Nu ştim dacă mecanismele [cerebrale] asociate cu comportamentul AH funcţionează în acelaşi mod în care funcţionează la dependenţa de substanţe sau la dependenţa de jocuri de noroc", spune Reid.
Reid spune că comportamentul AH poate să pară similar cu cel al tulburării obsesiv-compulsive. Poate, de asemenea, să aibă legătură cu nivelul anormal al dopaminei sau al serotoninei în creier. Iar problemele legate de atenţie, de controlul impulsurilor, sau al emoţiilor pot de asemenea afecta această stare. "Sunt foarte multe modele sau teorii pe care putem să le verificăm pentru a putea să înţelegem AH", spune Reid. "Modelul dependenţei este doar unul dintre ele."
 
   Tratamentul afecţiunii hipersexuale
 
Nu există multă cercetare în privinţa cărui tratament funcţionează cel mai bine. Reid îi încurajează pe pacienţii săi să îşi pună sub semnul întrebării gândurile care-i conduc spre acest comportament.
  "Dacă un pacient spune că are o dorinţă şi nu şi-o poate stăpâni, eu îi întreb ce anume nu poate stăpâni", zice Reid. "Îi întreb, 'Ce se va întâmpla dacă nu îţi satisfaci această dorinţă? Îţi va cădea penisul în cazul ăsta? Nu.' Încerc să-l fac pe pacient să vadă lucrurile mai realist".
   Consilierea faţă-în-faţă, grupurile de suport şi stabilirea unui plan de lucru sunt foarte importante.
 
"Doreşti să creezi conexiuni cu alţi oameni care, deasemenea, se zbat şi trebuie să ştii pe cine vei suna, ce vei face, şi cum vei avea grijă de sentimentele tale", spune O'Neill. "Dacă sunt dispuşi să se ţină de plan, să lucreze cu familiile lor şi cu grupurile de susţinere, din experienţa mea, oamenii pot să se vindece considerabil şi să rămână recuperaţi".
 În unele cazuri, medicamentele folosite să trateze Tulburarea Obsesiv-Compulsivă sau Tulburarea de control al impulsurilor pot fi folosite pentru a stăpâni natura compulsivă a dependenţei de sex.