food addiction science

Chiar dacă cuvântul "dependenţă" este folosit de multe ori fără temei, o dependenţă adevărată este o problemă foarte gravă.
 
Sunt un alcoolic în recuperare, fumător înrăit şi dependent de droguri cu un istoric de multe internări, intrat în închisoare de mai multe ori decât pot număra pe degete şi ajuns de mai multe ori la camera de gardă datorită supradozei.
 
După ce am rămas abstinent timp de câţiva ani, am devenit dependent de mâncăruri nesănătoase. Dependent în toată regula - nici mai mult, nici mai puţin.
 
Motivul pentru care vă spun aceste lucruri este de a vă demonstra că ştiu cum funcţionează dependenţa. Trebuie să mărturisesc că dependenţa de mâncare este aceeaşi cu dependenţa de droguri... exact aceeaşi.
 
Simptomele şi gândirea sunt complet identice. Vorbim doar de o substanţă diferită pe care o consumăm, iar consecinţele sociale nu sunt la fel de severe.
 
Dependenţa de mâncare provoacă probleme fizice. Duce la boli serioase cum sunt obezitatea, diabetul zaharat, boli ale inimii, cancer, Alzheimer, artrită şi depresie printre altele.
 
Însă aveţi motive şi mai serioase de a vă opri decât anumite boli necunoscute în viitorul îndepărtat. Dependenţa de mâncare vă distruge viaţa... astăzi. Vă distruge stima de sine, vă face nefericit de trupul vostru şi vă transformă viaţa într-un calvar.
 
Gravitatea faptului de a suferi de dependenţă de mâncare nu poate fi exagerată. Aceasta este o boală care distruge vieţi şi omoară oameni. La propriu.
 
 
Legea Dependenţei - De ce nu vei mai putea vreodată să mănânci "normal".
 
Cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o se numeşte legea dependenţei: "Administrarea unui drog către o persoană dependentă de acel drog va provoca dependenţa chimică pentru acea substanţă".
 
Un fost fumător care trage dintr-o ţigară va deveni iar dependent... instantaneu. Un alcoolic care bea un pahar de bere va recidiva, cu toate consecinţele oribile care urmează. Nu există nici un mod prin care să ocolim acest lucru. Acesta este modul în care funcţionează dependenţa.
 
Personal, sunt convins că dependenţa de mâncare nu este cu nimic diferită. O linguriţă dintr-o prăjitură, o gură de cola, o "excepţie" - doar de atât este nevoie.
 
Bineînţeles că toată lumea trebuie să mănânce. Altfel, moare prin înfometare. Însă nimeni nu are nevoie să mănânce zahăr, făină rafinată sau oricare alt aliment nesănătos cu care oamenii îşi pierd controlul.
 
Majoritatea dependenţilor de mâncare nu vor mai putea să mănânce mâncare nesănătoasă sau de tip fast-food cum mănâncă un om normal. Acesta este un adevăr dur şi dificil. Însă, dacă reuşesc să nu se atingă de "alimentele declanşatoare", aceştia vor putea să mănânce sănătos şi să piardă în greutate fără probleme.
 
Adevărul este că... abstinenţa totală este singurul mod corect de a trata dependenţa în mod eficient. Cu cât accepţi acest lucru mai repede, cu atât mai repede te vei însănătoşi.
 
Chiar dacă  mesajul "mănâncă tot cu moderaţie" este o învăţătură care funcţionează pentru majoritatea oamenilor, pentru un dependent de mâncare acest sfat este un dezastru complet.
 
Când vorbim despre dependenţă adevărată, moderaţia nu funcţionează. Niciodată!
 
Când vorbim despre dependenţă, soluţia este una simplă (însă dificilă). Substanţa care provoacă dependenţa trebuie evitată în orice împrejurare.
 
 
Cum decizi dacă însănătoşirea merită efortul?
 
Să nu mai mănânci nici un fel de mâncare nesănătoasă poate părea imposibil. Aceasta se găseşte peste tot şi face parte din cultura noastră.
 
Însă ceea ce trebuie să înţelegeţi - odată ce aţi luat decizia de a nu mai mânca alimente nesănătoase niciodată, evitarea acestora devine, însă, uşoară. Când aţi luat decizia fermă de a le evita complet, atunci nu mai aveţi nici un motiv de a vă justifica nimic nici măcar vouă înşivă, iar pofta s-ar putea să dispară complet.
 
Mulţi oameni care au luat această decizie nu mai au nici o poftă (inclusiv eu). Aceasta dispare după ce aţi luat decizia fermă de a evita asemenea mâncăruri... permanent.
 
Însă dacă aveţi dubii şi nu sunteţi sigur dacă merită sacrificiul, atunci puteţi să faceţi o listă cu puncte pentru şi contra acesteia.
 
  • Punctele pentru pot include: voi pierde în greutate, voi trăi mai mult, o să am un nivel crescut al energiei şi mă voi simţi mai bine în fiecare zi, etc...

  • Punctele contra pot fi: Nu o să mai pot să mănânc îngheţată cu familia, nu mai mănânc dulciuri de Crăciun, o să fiu nevoit să dau explicaţii pentru ceea ce mănânc, etc...(Majoritatea problemelor sociale pot fi uşor rezolvate).
Scrieţi orice idee pe foaie, indiferent cât de neînsemnată pare. Apoi puneţi listele cap la cap şi întrebaţi-vă: Merită efortul?
Dacă răspunsul este un "Da" hotărât, atunci fiţi sigur că faceţi ceea ce trebuie.
 
 
Pregătiţi-vă şi stabiliţi termene.
 
Sunt câteva lucruri pe care puteţi să le faceţi pentru a fi cât mai pregătit să de acest pas:
 
  • Mâncăruri declanşatoare: Faceţi o listă cu mâncărurile la care râvniţi şi cu care aveţi tendinţa de a exagera. Acestea sunt "mâncăruri declanşatoare" pe care trebuie să le evitaţi complet.

  • Restaurante fast-food: Faceţi o listă cu restaurante fast-food unde puteţi servi mâncare sănătoasă. Acesta este un lucru important şi poate preveni o recidivă atunci când vă este foame şi nu aveţi chef/timp să gătiţi.

  • Ce să mâncaţi: Gândiţi-vă la ce veţi mânca. Este de preferat să mâncaţi ceva ce vă place şi ce mâncaţi deja regulat.

  • Pentru şi contra: Faceţi mai multe copii după lista de puncte "pentru şi contra". Ţineţi o copie în bucătărie, una unde ţineţi mănuşile de bucătărie, alta în portofel, etc. Uneori veţi avea nevoie să vă amintiţi de ce faceţi ceea ce faceţi.
 Este foarte important să NU ţineţi o "dietă". Renunţaţi la ideea de a pierde în greutate pentru cel puţin 1-3 luni. A învinge dependenţa de mâncare este foarte dificil şi fără acest lucru. Dacă adăugaţi şi alte restricţii alimentare în această perioadă, veţi face lucrurile şi mai dificile şi veţi avea şanse de eşec mult mai mari.
 
După ce aţi făcut aceste lucruri, stabiliţi-vă o dată şi preferabil una în viitorul apropiat( poate din acest weekend sau de săptămâna viitoare). Când a venit această zi nu vă mai atingeţi de mâncăruri nesănătoase niciodată. Nici măcar o excepţie. Niciodată!
 
 
Dacă eşuează totul, cereţi ajutor.
 
Dacă ajungeţi să recidivaţi şi vă pierdeţi controlul asupra alimentaţiei iar, atunci nu sunteţi singur.
 
Recidivele sunt regula când vine vorba despre dependenţă, nu excepţia. Cei mai mulţi oameni au avut mai multe tentative eşuate înainte să reuşească să devină abstinenţi pe termen lung. Aşa s-a întâmplat pentru mine şi pentru majoritatea dependenţilor de mâncare pe care-i ştiu.
 
Însă, dacă recazi de mai multe ori, nu mai are nici un rost să încerci să fii abstinent de unul singur. Dacă ai eşuat de o sută de ori, atunci şansele ca la a o sută-una oară să reuşeşti sunt aproape inexistente.
 
Din fericire, ajutorul nu este departe.
 
Sunt mulţi angajaţi în sănătate şi grupuri de suport, sau centre - cum este Centrul Victorem, din Constanţa, unde poţi fi ajutat să-ţi depăşeşti această problemă.
 
Trebuie să cauţi ajutor specializat... de exemplu la un psiholog sau la un psihiatru. Încearcă să găseşti pe cineva care are experienţă reală cu dependenţa de mâncare.
 
 
Orice ai face, fă ceva!
 
Dependenţa de mâncare este o problemă care nu se va rezolva singură. Dacă nu o confrunţi, atunci totul va deveni din ce în ce mai rău. Dacă aveţi această problemă, trebuie să faceţi ceva acum, altfel va ajunge să vă distrugă viaţa.
 

 food addiction is no joke
 
Mâncatul sănătos şi pierderea în greutate pare un lucru greu, poate chiar imposibil pentru multă lume. În ciuda celor mai bune intenţii şi a celor mai minuţioase planuri, aceştia ajung mereu să mănânce cantităţi mari de mâncăruri nesănătoase, chiar dacă ştiu că le face rău.
 
Adevărul este că: efectul anumitor mâncăruri asupra creierului duce la dependenţă reală.
 
Dependenţa de mâncare este o boală foarte serioasă şi este motivul principal pentru care unii oameni nu pot să se abţină în faţa anumitor alimente, indiferent cât de mult se străduiesc.
 
 
Ce este dependenţa de mâncare?
 
Dependenţa de mâncare este, simplu, când eşti dependent de mâncăruri nesănătoase în acelaşi fel în care sunt dependenţi dependenţii de droguri.
 
Aceasta acţionează asupra aceloraşi zone ale creierului, folosind aceiaşi neurotransmiţători, iar multe din simptome sunt identice.
 
Dependenţa de mâncare este un termen relativ nou( şi controversat) şi nu avem încă statistici asupra a cât de des se întâlneşte.
 
Acest lucru îl putem spune şi despre alte tulburări alimentare cum sunt tulburarea mâncatului excesiv, bulimie, mâncatul compulsiv şi a unei relaţii nesănătoase cu mâncarea în general.
 
 
Cum funcţionează această dependenţă?
 
Mâncarea procesată tip fast-food are un efect puternic asupra centrilor recompensei din creier, eliberând neurotransmiţători cum sunt dopamina.
 
Mâncarea care este cea mai problematică este atât cea tipică fast-food, cât şi mâncărurile care conţin fie zahăr sau făină, sau pe ambele.
 
Dependenţa de mâncare nu se manifestă din cauza lipsei de voinţă a unei persoane sau a unei probleme de acest gen, apare din cauza unui semnal intens dat de dopamină care deturnează chimia cerebrală.
 
Sunt foarte multe studii ştiinţifice care ne arată că dependenţa de mâncare este o problemă adevărată.
 
Ce se întâplă astfel încât ajungem să mâncăm mai mult decât ar trebui? În ultimul timp s-a ajuns la câteva concluzii ca urmare a studiilor pe care le menţionam.
 
Sunt doi neurotransmiţători care afectează creierul astfel încât acesta este păcălit să mănânce mai mult decât ar trebui.
 
Primul este leptina. Leptina îi spune creierului când am mâncat destul şi trebuie să ne oprim. În ultimii 30 de ani acest sistem s-a stricat şi nu mai funcţionează.
 
Celălalt mod în care creierul ajunge să fie păcălit este dopamina. Dopamina este neurotransmiţătorul care transmite plăcerea. Când mâncăm din ce în ce mai mult, dopamina din creier se regulează în jos. În scurt timp ajungem să obţinem din ce în ce mai puţină plăcere din aceeaşi mâncare şi astfel trebuie să mâncăm din ce în ce mai mult, pentru a obţine aceeaşi satisfacţie.
 
Zahărul este principalul ingredient din mâncare care cauzează dependenţă şi care afectează nivelul de dopamină. După ce mâncăm pentru suficient timp mâncăruri bogate în zaharuri, ajungem la dependenţă. Aceleaşi procese se întâmplă cu orice substanţă care cauzează dependenţă cum ar fi tutunul, alcoolul, cocaina, morfina, canabisul.
 
Dependenţa este un cuvânt puternic, însă este cel mai potrivit cuvânt pentru a recunoaşte efectele mâncării asupra comportamentului uman.
 
Nimeni nu alege să fie obez. Obezitatea îi alege pe ei. Nimeni nu se trezeşte dimineaţa şi spune: "Astăzi vreau să devin obez". Sunt elemente fiziologice care stau la baza fiecărui comportament: dormit, mâncat, sexual, băut sunt toate comportamente controlate de hormoni. Ceea ce noi numim comportament, nu este la propiu comportament: este inhibiţia cognitivă de la o dorinţă bio-chimică.
 
Întrebarea care se pune este: "Cât de mult puteţi rezista prin voinţă la o dorinţă bio-chimică care stă în subconştient de dimineaţă până seara, 365 de zile pe an şi care se agravează de fiecare dată când nu vă conformaţi cu aceasta?" Numeni nu poate să reziste unui impuls neurochimic prezent în fiecare minut din fiecare oră din fiecare zi din viaţa sa. Pur şi simplu nu este posibil.
 
 
Opt simptome ale dependenţei de mâncare
 
Nu există nici un test medical prin care să diagnosticăm dependenţa de mâncare. Ca şi cu alte dependenţe, diagnosticul se bazează pe simptome comportamentale.
 
Aceste opt simptome sunt comune dependenţei de mâncare:
 
  1. Ai foarte frecvent poftă de un anumit aliment, chiar dacă tocmai ai mâncat o masă sănătoasă.

  2. Dacă nu rezişti poftei şi începi să mănânci alimentul la care pofteai, este foarte posibil să mănânci mult mai mult decât ţi-ai propus.

  3. Când mănânci alimentul la care pofteai, este posibil să-l mănânci până simţi că "îţi explodează" stomacul.

  4. Te simţi deseori vinovat că ai mâncat un anumit aliment, însă ajungi foarte repede să-l consumi din nou.

  5. Vii câteodată cu scuze, posibil fără să le spui şi altcuiva, pentru care ar trebui să mănânci alimentele la care pofteşti.

  6. Ai încercat de multe ori să renunţi la a mai consuma anumite alimente (inclusiv dându-ţi ocazii în care poţi să faci excepţii), însă nu ai reuşit să te abţii.

  7. Îţi ascunzi de multe ori consumul de alimente nesănătoase de alte persoane.

  8. Te simţi incapabil să-ţi controlezi consumul de alimente nesănătoase, în ciuda faptului că ştii că îţi fac rău( îţi provoacă inclusiv creşterea în greutate).
 
Dacă vi se aplică oricare 4-5 dintre aceste simptome, atunci probabil aveţi o problemă serioasă cu mâncarea. Dacă vi se aplică 6 sau mai multe, atunci este foarte probabil să fiţi dependent.
 


Mâncatul compulsiv şi stoparea lui
 
  Gândeşte-te la ultima oară când ai mâncat atât de mult încât simţeai că o să-ţi crape stomacul. Înfulecai dintr-o prăjitură uriaşă ca să sărbătoreşti ziua unui prieten? Devorai o friptură de porc şi cozonac când sărbătoreai Crăciunul? Sau erai singur acasă, poate după ce avuseseşi o zi grea? Cum te-ai simţit după aceea -- te-ai simţit frustrat că ai mâncat până te-a durut stomacul? Ai fost chinuit de vină şi ruşine?
 
Să mănânci mai mult din când în când este ceva normal. La fel este şi mâncatul emoţional. "De la naştere, suntem învăţaţi cu mâncarea, răsplătiţi cu mâncare, aşa că această conexiune emoţională cu mâncarea este normală", spune Michelle May, autoarea cărţii "Mănâncă ce iubeşti, iubeşte ce mănânci".
 
Oamenii care sunt mâncători compulsivi sunt cei care folosesc mâncatul ca singură modalitate de a face faţă emoţiilor negative. Ca urmare, simt că mâncatul lor este, de multe ori, scăpat de sub control. Aceştia se gândesc la mâncat tot timpul şi se simt vinovaţi, ruşinaţi sau în depresie după ce mănâncă. "Acest lucru este foarte diferit de cum se simte un om după ce, de exemplu, mănâncă o masă copioasă de Ziua Recunoştinţei", spune May. "Poate te simţi sătul, şi s-ar putea să regreţi că ai mâncat ultima bucată de plăcintă, dar nu vei fi ros de ruşine".
 
Tulburarea mâncatului compulsiv
 
Unii oameni care mănâncă în exces sunt diagnosticaţi cu o boală numită Tulburarea mâncatului compulsiv. Oamenii cu această boală mănâncă compulsiv cantităţi mari de alimente într-o perioadă scurtă de timp şi ajung să fie cuprinşi de vină sau de ruşine după aceea. Şi fac acest lucru des: cel puţin o dată pe săptămână pentru o perioadă de cel puţin 3 luni.
 
Nu oricine mănâncă în exces suferă de această boală. Se poate să mâncaţi foarte mult pe tot parcursul zilei, în loc să mâncaţi totul la o singură masă. Şi puteţi să nu faceţi acest lucru frecvent, ci numai când sunteţi stresat, singur sau supărat.
 
 Cum începe?
 
  În unele cazuri, oamenii mănâncă numai din cauza obiceiului alimentar prost, cum ar fi când se aşează mereu la televizor cu o pungă de chipsuri. Însă, de multe ori, este ca rezultat al unor probleme emoţionale mai adânci. Iar o imagine asupra propriului trup negativă poate să aibă un rol foarte mare în acest aspect.
 
  Pentru mulţi oameni, mâncatul compulsiv face parte dintr-un ciclu care începe cu o dietă restrictivă. May îl numeşte ciclul "mănâncă, regretă, repetă". Puteţi să începeţi o dietă din cauză că aţi ajuns la o greutate corporală mare sau din cauză că aţi ajuns la o mărime prea mare. Însă vă daţi repede seama că este foarte dificil să vă ţineţi de această dietă - mai ales dacă folosiţi mâncarea ca mod de a face faţă emoţiilor. Până la urmă, ajungeţi la un punct în care cedaţi şi vă îndopaţi cu mâncăruri "interzise", după care vina şi ruşinea se instalează, iar ciclul se repetă.
 
Acest ciclu poate fi greu de învins. "Chiar şi oamenii care nu sunt la dietă au, de obicei, idei preconcepute despre care alimente sunt 'bune' sau 'rele'", spune Marsha Hundnall, conducătoarea unui centru pentru femeile care se luptă cu mâncatul excesiv. "Însă când ai o substanţă care este atât atractivă natural şi liniştitoare şi reconfortantă, iar tu ţi-o interzici, atunci devine şi mai ademenitoare".
 
  Pot oamenii deveni "dependenţi" de mâncare?
 
În ultimii ani, dependenţa de mâncare a devenit un subiect popular în anumite cercuri ştiinţifice. Aceşti cercetători cred că anumite alimente bogate în grăsimi, zahăr sau sare creează dependenţă, cauzând schimbări la nivel cerebral similare celor creeate de drogurile de mare risc. Studii efectuate pe animale au arătat că şoriceii care sunt hrăniţi cu zahăr, de exemplu, pot ajunge să dea semne de dependenţă.
 
Însă ideea de dependenţă de mâncare este controversată. În primul rând, tratamentul standard pentru dependenţă este abstinenţa, iar acest lucru nu este posibil când vine vorba de mâncare. De asemenea, "ţinutul dietelor este o componentă foarte puternică a ciclului de mâncat excesiv", spune May. "Din acest punct de vedere, este contraproductiv să împărţim alimentele în 'bune' şi 'rele'".
 
Nu există nici un dubiu că mâncatul poate stimula eliberarea chimicalelor care creează plăcere în creier, spune Hundnall. "Însă acest lucru nu face ca mâncarea să fie automat o substanţă care creează dependenţă. Avem dovezi că este, de fapt, chiar dieta - ciclul abţinere/exces - cea care creează semnele de dependenţă, nu mâncarea însăşi", spune acesta. Unii cercetători susţin că termenul de "dependenţă de mâncat" este mai precis decât termenul de "dependenţă de mâncare".
 
  Cum pot să controlez mâncatul compulsiv?
 
  • Caută ajutor
    Poate fi dificil să te opreşti din mâncatul compulsiv pe cont propriu, mai ales dacă au loc probleme emoţionale foarte adânci, spune Robin B. Kanarek, profesor universitar de psihologie la Universitatea Tufts. Lucrul cu un consilier te poate ajuta să-ţi descoperi declanşatorii psihologici - cum ar fi o imagine negativă a propriului trup - care pot să-ţi direcţioneze comportamentul.

  • Nu te eticheta
    "Trebuie să înţelegi că nu eşti o persoană rea care face lucruri oribile", spune May. "Să-ţi pui singur etichete poate să devină o profeţie care se va împlini, prin faptul că te face să continui acest ciclu".
     
    Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte clasificarea mâncării. "Mâncarea este mâncare - nu este 'bună' sau 'rea'", spune Kanarek. "Poate fi dificil să trecem peste aceste credinţe foarte adânc înrădăcinate, însă cercetările au confirmat că, dacă mănânci o mâncare pe care o consideri 'proastă', este mai probabil să exagerezi cu mâncarea mai târziu".

  • Fă o pauză.
    Când vrei să mănânci, fă o pauză şi pune-ţi întrebarea: Mi-e foame? "Câteodată oamenii sunt atât de concentraţi pe ceea ce vreau să mănânce încât nu se opresc să se întrebe dacă trebuie să mănânce", spune May. Dacă foloseşti hrana ca metodă pentru a face faţă situaţiilor, s-ar putea să nu fii foarte bine în contact cu semnele pa care ţi le transmite organismul de foame sau saţietate, iar revenirea la conştiinţa propriului organism este un lucru foarte important.

  • Schimbă mediul 
    "Un obicei este foarte des un comportament care îl facem pe pilot automat", spune Hundnall. Dacă ajustăm mediul în care ne aflăm putem iar să ne îndreptăm atenţia către comportamentul nostru şi să avem şansa să facem o schimbare durabilă şi să luăm decizii într-o stare de înţelegere. De exemplu, spune Hundnall, "dacă stai mereu într-un anumit scaun când mănânci, mută-l într-o altă parte a încăperii - sau mută-te cu totul în altă parte".
     
  • Cedează poftelor - cu moderaţie 
    Dacă interzici complet anumite alimente poţi ajunge să le consumi în exces mai târziu. Dacă râvneşti cu adevărat ceva - chiar dacă nu ţi-e foame - lasă-şi posibilitatea de a avea o mică gustare.

  • Nu ţine diete restrictive 
    "Mâncatul escesiv şi dietele restrictive sunt deseori două feţe ale aceleiaşi monezi", spune May. "Interzicerea poate fi un declanşator pentru mâncatul excesiv la fel cum sunt stresul, furia sau anxietatea".


 
   Pentru o mână de ajutor, puteţi contacta, cu încredere, Centrul Victorem din Constanţa.
prevent binge eating
 

 
 
54ef2b39 56a8 4acc 81e8 3cefc0a8641a
 
 
Dependenţa de mâncare
 
Ideea că cineva poate fi dependent de mâncare a devenit din ce în ce mai acceptată în ultima vreme. Acest lucru provine din imagistica cerebrală şi alte studii ale efectului mâncatului compulsiv asupra centrilor plăcerii din creier.
 
Experimente pe oameni şi animale arată că, pentru unii oameni, aceiaşi centrii ai recompensei şi plăcerii din creier care sunt declanşaţi de droguri cum sunt cocaina şi heroina, sunt declanşaţi şi de mâncare, mai ales mâncărurile foarte bune la gust. Mâncărurile foarte bune la gust sunt cele bogate în:
 
  • Zahăr
  • Grăsimi
  • Sare
Ca şi drogurile care creează dependenţă, mâncărurile foarte gustoase eliberează substanţe care provoacă fericirea în creier, cum ar fi dopamina. Odată ce oamenii au simţit plăcerea asociată cu creşterea transmisiei de dopamină la nivel cerebral cauzată de anumite mâncăruri, aceştia simt repede nevoia de a mânca din nou.
 
Semnalele transmise ca urmare a mâncărurilor foarte gustoase pot fi mai puternice decât cele da saţietate sau de potolire a foamei. Ca urmare, oamenii continuă să mănânce, chiar şi când nu mai le este foame. Mâncatul compulsiv este o dependenţă comportamentală, ceea ce înseamnă că oamenii devin dependenţi de un anumit comportament( cum ar fi mâncatul, sau pariatul, sau cumpărăturile) care declanşează plăceri intense. Oamenii dependenţi de mâncare îşi pierd controlul asupra mâncatului şi ajung să petreacă un timp excesiv pentru a mânca mult peste nevoia lor fiziologică, sau pentru a anticipa emoţiile declanşate de mâncare.
 
Oamenii care dau dovadă de dependenţă de mâncare ajung, uneori, să dezvolte un fel de intoleranţă la mâncare. Mănâncă din ce în ce mai mult, numai pentru a realiza că mâncarea îi satisface din ce în ce mai puţin.
 
Oamenii de ştiinţă cred că dependenţa de mâncare joacă un rol important în obezitate. Însă şi persoanele cu o greutate normală se luptă uneori cu dependenţa de mâncare. Organismul lor poate fi creat genetic pentru a face faţă mai bine excesului de calorii... sau pot să facă efort fizic mai mare pentru a compensa mâncatul excesiv.
 
Dependenţii de mâncare continuă să consume hrană în ciuda consecinţelor negative, cum are fi luatul în greutate sau a relaţiilor distruse. Ca şi dependenţii de jocuri de noroc sau de droguri, aceştia vor avea dificultăţi în a-şi opri comportamentul, chiar dacă au încercat de multe ori să se abţină.
 
 
Semnalmente ale dependenţei de mâncare
 
Cercetătorii au creeat un chestionar pentru a identifica oamenii care au dependenţă de mâncare. Câteva dintre problemele care vă pot ajuta să apreciaţi dacă aveţi această boală sunt:
 
  • Mâncaţi mai mult decât vă propuneţi când începeţi să mâncaţi anumite mâncăruri
  • Continuaţi să consumaţi anumite mâncăruri chiar dacă nu vă mai e foame
  • Mâncaţi până vă simţiţi rău
  • Vă îngrijoraţi că nu mâncaţi anumite alimente sau că aţi redus anumite alimente
  • Când nu dispuneţi de anumite alimente, faceţi pe dracu-n patru pentru a le procura
Chestionarul pune şi întrebări legat de relaţia dumneavoastră cu mâncarea. Întrebaţi-vă dacă aceste situaţii vi se aplică:
 
  • Mâncaţi anumite lucruri în cantităţi atât de mari încât aţi început să consumaţi mâncare în loc să munciţi, să petreceţi timp cu familia sau să vă distraţi
  • Vă sustrageţi de la întâlniri profesionale sau sociale unde se servesc anumite mâncăruri datorită temei de a nu mânca în exces
  • Aveţi probleme în a vă îndeplini datoriile la servici sau la şcoală din cauza mâncării
Mai apar şi întrebări legate de retragerea din societate. De exemplu, când reduceţi consumul anumitor alimente( excluzând cafeaua), aveţi simptome cum ar fi:
 
  • Anxietate
  • Agitaţie
  • Alte probleme fizice

Chestionarul încearcă să estimeze impactul mâncării asupra emoţiilor. Vă sunt aceste situaţii familiare?

  • Mâncatul vă cauzează sentimente cum ar fi depresia, anxietatea, ura de sine sau vinovăţia
  • Aveţi nevoie să mâncaţi din ce în ce mai multă mâncare pentru a reduce emoţiile negative sau a vă crea plăcere
  • Mâncatul a aceleiaşi cantităţi de mâncare nu mai vă reduce emoţiile negative sau vă dădea plăcere cum făcea înainte
Ajutor pentru dependenţii de mâncare
 
 
Ştiinţa încă încearcă să înţeleagă şi să găsească tratamente pentru dependenţa de mâncare.
 
Unii oameni vor argumenta că recuperarea din dependenţa de mâncare este mai complicată decât recuperarea din oricare altă dependenţă. Alcoolicii, de exemplu, pot să se abţină total din a mai bea alcool. Însă dependenţii de mâncare au nevoie neapărat de a mânca.
 
Un nutriţionist, un psiholog sau un doctor care este instruit despre dependenţa de mâncare vă poate ajuta să ieşiţi din ciclul nenorocit al mâncatului compulsiv.
 
De-asemenea, sunt din ce în ce mai multe programe care îi poate ajuta pe cei cu dependenţă de mâncare. Unii, cum sunt Dependenţii de Mâncare în Recuperare Anonimi, sunt bazate pe programele în 12 Paşi care i-au ajutat pe mulţi oameni să se recupereze din dependenţa de alcool, droguri sau jocuri de noroc.
 
Alţii, cum sunt Dependenţii de Mâncare Anonimi, folosesc principiile programelor în 12 Paşi împreună cu diete stricte care sfătuiesc abstinenţa de la ingrediente problemă cum sunt zahărul, făina rafinată şi grâul.
 
 

7mancareBarbara Pollak Lewis diet fin
 
Mâncatul dezorganizat şi mâncatul compulsiv 
 
Ce este mâncatul dezorganizat?
 
Mâncatul dezorganizat: nu face toată lumea acest lucru? Majoritatea dintre noi o face. Sărim peste micul dejun, mâncăm prea mult fast-food, mâncăm munţi de ciocolată apoi ne înfometăm încercând să revenim la o greutate "normală". Mâncăm ce nu trebuie sau nu respectăm planul alimentar pe care ni-l propunem, apoi ne simţim rău din acest motiv şi jurăm că nu mai facem niciodată la fel. De obicei, femeile făceau acest lucru, acum şi bărbaţii fac la fel.
 
Mâncatul dezorganizat este un lucru complicat de controlat, în special deoarece mâncărurile nesănătoase şi cu multe calorii au gust, de multe ori pentru noi, mai bun. Totuşi, acest lucru nu este, în sine, o formă de mâncat compulsiv.
 
 
Ce este mâncatul compulsiv?
 
În fiecare zi, cercetătorii ne arată că mâncatul compulsiv este la fel ca orice altă dependenţă. Mâncatul afectează centrul plăcerii din creier la fel ca şi cocaina sau heroina, şi poate fi chiar mai periculos. Mâncatul compulsiv este o afecţiune la nivel cerebral.
 
Din punct de vedere medical sunt 3 tipuri de tulburări alimentare: anorexie, bulimie şi boala mâncatului excesiv.
 
 
Anorexie
 
Are loc atunci când îţi restrângi aportul alimentar până în punctul în care îţi afectează creierul, corpul şi modul în care funcţionezi în societate sau în relaţii. Anorexia începe ca un mod da a îţi controla greutatea, dar devine un mod de a îţi controla emoţiile şi viaţa.
 
Bulimia
 
Are loc când mănânci cantităţi mari de hrană, apoi o elimini. A o elimina înseamnă de obicei a o voma, dar poate să însemne orice alt mod de a o elimina din organism. "Cantităţi mari" de hrană înseamnă de multe ori să mănânci mai mult decât este posibil într-o perioadă scurtă de timp, până în punctul în care te simţi prea plin şi rău fizic sau inconfortabil.
 
Boala mâncatului excesiv
 
Aceasta este un diagnostic nou, chiar dacă bulimia a fost diagnosticată de multă vreme. Boala mâncatului excesiv are loc când mâncăm cantităţi mari de hrană, dar nu folosim nici o metodă de a o elimina din organism. Aceasta poate fi la fel de periculoasă ca bulimia sau anorexia, deşi mulţi oameni nu ştiu acest lucru. Uneori este chiar mai periculoasă deoarece nimeni nu observă o problemă, iar bolnavul nu va primi nici un ajutor medical. Această boală este o boală neurologică la fel ca anorexia şi bulimia, iar fără tratament, situaţi se înrăutăţeşte treptat.