gambling addict 01
Milioane de oameni fac asta. Din păcate, unii nu ştiu când să se oprească. Şi, din păcate pentru ei, jocurile de noroc nu sunt adesea recunoscute ca o dependenţă adevărată.
 
În primăvara anului trecut, Mark Alonzo stătea în camera sa de hotel din Las Vegas, numărându-şi câştigurile. Era acolo pentru petrecerea de burlaci a cumnatei sale - cel puţin aşa şi-a spus, atunci când a decis să participe. Dar, pe măsură ce noaptea trecea, a pierdut legătura cu grupul său. Aceştia au plecat în cluburi şi la spectacole, în timp ce el a rămas în urmă jucând poker la o masă cu 50 dolari deschiderea.
 
Şase ore mai târziu, reuşise să câştige peste 8.000 de dolari. Însă, a doua zi, a pierdut peste 11.000 de dolari.
 
gambling addict 02
 
Când dependenţa preia controlul
 
"Îmi amintesc cum mă întorceam în camera de hotel şi vedeam restul tovarăşilor cum stăteau în jurul apartamentului", îşi aminteşte Alonzo. "Păreau că şi-au petrecut timpul frumos, dar eu mă simţeam groaznic. Mi-am pierdut o mare parte din economii şi nu am dormit o zi şi nici nu am făcut duş de două. Nu eram sigur ce aveam de gând să fac sau pe cine să sun."
 
"Pe cine poţi suna, când nu ai nicio idee cum îţi vei plăti chiria atunci când te întorci din vacanţă?"
 
La aeroport am avut norocul să văd un poster al Jucătorilor Anonimi, care punea câteva dintre cele 20 de întrebări ale lor:
 
  • Ai simţit vreodată remuşcări după jocurile de noroc?
  • Ai jucat mai mult timp decât ai plănuit?
  • Te-ai gândit vreodată la auto-distrugere sau sinucidere ca urmare a jocurilor?
Ultima fază l-a marcat pe Alonzo în mod remarcabil. "În tot timpul zborului spre casă", spune el, "am avut sentimentul că singurul lucru pe care-l mai pot face este să mă omor... ştiu că sună stupid şi mult prea dramatic, dar m-am gândit într-una la asigurarea mea de viaţă".
 
 
Decizia de a primi ajutor
 
Odată singur acasă, Alonzo a ales să sune la linia telefonică a Jucătorilor Anonimi. Cei de acolo l-au îndrumat la întâlniri ale grupurilor locale, de sprijin. El a început programul în 12 paşi şi a decis să apeleze şi la ajutor profesionist, terapeutic pentru a face faţă stresului pierderii a 11000 de dolari. Soţia sa s-a alăturat grupului GAM-ANON, un grup pentru membrii familiei jucătorilor compulsivi.

gambling addict 03
 
Alonzo nu a mai intrat într-un cazinou de cinci ani. Dar totuşi, acum cinci ani, acest lucru părea atât de normal.
 
"Părinţii mei o făceau. Prietenii mei o făceau. Nu era nimic în viaţa mea care să-mi arate că fac un lucru greşit", spune el.
 
Doctorul Kayte Conroy, Consilier Certificat de Reabilitare şi Consilier pentru Sănătate Mintală al "Programului de Consiliere şi Reabilitare" la Universitatea New York de la Buffalo, explică faptul că jocurile de noroc reprezintă atât o problemă financiară, cât şi o problemă de dependenţă care pur şi simplu nu primeşte atenţia de care are nevoie.
 
"Jocurile de noroc sunt, în general, mai acceptate în societatea noastră decât orice altă dependenţă din mai multe motive. De exemplu, multe forme de jocuri de noroc sunt sponsorizate şi promovate atât de Biserică, cât şi de stat, iar comportamentul jucătorilor de noroc în sine nu dăunează fizic la fel cum dăunează alcoolul sau alte droguri."
 
Jocurile de noroc sunt, de asemenea, o dependenţă ascunsă. Chiar şi excluzând faptul că nu prezintă simptome fizice, oricine poate juca anonim sume mari de bani online. Un studiu realizat de Centrul Naţional pentru Jocuri Responsabile din 2011 arată că 75 la sută dintre studenţi au jucat la un moment dat pe parcursul acelui an, iar studiul efectuat de Universitatea din Buffalo arată că 80 la sută dintre adulţi joacă pe tot parcursul anului.
 
În mod normal, până când repercusiunile financiare nu ajung să creeze probleme adevărate, jucătorul nu este identificat ca dependent. "Unii au pierdut ceea ce este o adevărată avere pentru ei, deci nu este neapărat vorba de o sumă anume", spune Conroy. Pentru a putea juca la noroc, "jucătorii problemă pot face bani cheltuindu-şi poliţa de asigurare de viaţă, contul de pensionare, făcându-şi credite bancare, cheltuind banii de salariu sau alte împrumuturi".
 
Obiceiul mamei mele de a juca la noroc a durat 15 ani înainte să caute ajutor, iar dependenţa a costat-o mai mult de 50000 de dolari.
 
    "Ea nu a reuşit să recunoască că are nevoie de ajutor nici atunci când şi-a pierdut casa şi a declarat faliment. Zece ani mai târziu, este încă în recuperare."
 
Fiind copilul ei, sunt întotdeauna conştient de cât de uşor este să cad în aceleaşi capcane. Am evitat cazinourile, biletele la loterie şi pariurile sportive. De asemenea, mă feresc de băut, de fumat şi de alte potenţiale dependenţe, gândindu-mă că problemele mamei mele ar putea deveni şi problemele mele.
 
Majoritatea persoanelor participă la jocurile de noroc într-o formă sau alta. Dar adevărul este că există o lume acolo, unde, odată puşi banii pe masă, nu mai sunt văzuţi niciodată - şi o lume în care averile sunt pierdute într-un ritm alarmant la sunetul unui clopoţel. Iar bărbaţii şi femeile ajung să plece buimăciţi din aceasta, fără să ştie ce i-a lovit.
 
gambling addict 04

 gambling addiction 05
 
Dependenţa apare deoarece jocurile de noroc devin noul "normal".
 
Receptorii dopaminici continuă să se reducă şi, în cele din urmă, circuitul dopaminei devine indiferent. Acest deficit de dopamină înseamnă că, atunci când stimulul este absent, se produce şi sevrajul şi depresia: efecte secundare ale creierului care încearcă să se reconfigureze şi să revină la normal.
 
Astfel, dependentul rămâne blocat în "purgatoriu": trebuie să continue cu jocurile de noroc pentru a evita sevrajul şi depresia, dar din cauza toleranţei nu mai simte nici o euforie generată de dopamină. Jocuri de noroc excesive sunt acum necesare pentru a rămâne în "noul lor normal".

gambling addiction 03
 
Toate acestea presupun, ca individul să practice jocurile de noroc suficient de mult timp, astfel încât receptorii de dopamină să ajungă la o astfel de etapă. Cu siguranţă o persoană va recunoaşte după un timp că nu poate câştiga şi este mai bine să renunţe înainte de a-şi pierde toţi banii, nu? Ei bine, oamenii predispuşi la dependenţa de jocuri de noroc nu sesizează această logică.
 
În primul rând:
Pe măsură ce se dezvoltă dependenţa, căile neuronale ale cortexului prefrontal slăbesc, ceea ce, după cum am învăţat, controlează mai devreme luarea deciziilor, impulsurile şi funcţia cognitivă. Căile slăbite fac ca impulsurile şi poftele să fie mai greu de suportat, adică sunt activate din ce în ce mai des.
 
În al doilea rând:
Factorii psihologici îi obligă să continue să joace.
 
Există cinci factori psihologici care pot afecta un jucător şi îl pot obliga să continue să joace, până în punctul în care devine dependent:
 
  • Consolidare parţială.
  • Eroarea disponibilităţii.
  • Eroarea jucătorului.
  • Iluzia controlului.
  • Aversiunea pentru risc.
Consolidarea parţială
Se referă la momentul în care acţiunile pe care le ia o persoană nu sunt recompensate 100% din timp şi nici nu produc 100% din timp rezultate negative. Acesta este motivul pentru care jocurile de noroc îi fac pe anumiţi oameni să continue să joace: jucătorul îşi dă seama că are o şansă de a câştiga, oriunde între 0% şi 100%. În mintea lor, o pierdere sau o serie de pierderi sunt doar o parte a procesului şi trebuie să continue pentru a câştiga, în cele din urmă. Se aşteaptă să câştige la un moment dat, iar această aşteptare îi motivează să continue să joace.
 
Eroarea disponibilităţii
Acest lucru se referă la momentul în care oamenii supraestimează probabilitatea ca ceva să se întâmple, deoarece mintea lor poate produce imediat exemple când s-a întâmplat. În cazul jocurilor de noroc, acest lucru ar putea fi atunci când individul a văzut la ştiri, poveştile oamenilor care au câştigat la Loto sau când au văzut oameni în cazino câştigând sume mari. S-ar putea să fie chiar şi amintirea unui moment în care au avut un şir norocos de victorii. Astfel, ei cred că şansele lor de a câştiga sunt mai mari decât sunt în realitate.
gambling addiction 06
  
Eroarea jucătorului
Jucătorii de noroc consideră că şansele de a câştiga cresc cu fiecare pierdere, dar acest lucru este complet neadevărat.

Şansele de a câştiga nici nu "cresc", nici nu "scad", atunci când cineva participă la jocuri de noroc. Şansele nu funcţionează prin extragerea dintr-un număr prestabilit de pierderi sau victorii. Fiecare joc este un eveniment nou, izolat şi are exact aceleaşi şanse de câştig sau de pierdere, ca cel precedent.

Gândeşte-te cum ar fi aruncarea unei monede. Dacă îţi pică stema de 7 ori la rând, asta nu face ca şansa de a pica cap să fie mai mare de 50%. Fiecare aruncare are întotdeauna şansa de 50%. Creierul nostru încearcă să raţionalizeze improbabilitatea obţinerii a 7 steme la rând, spunând că se va "echilibra" cu un cap la următoarea aruncare.

Şansa nu are nici o metodologie, dar jucătorii cred, adesea că are. Ei cred că următoarea lor mână de cărţi este "datoare" să fie bună pentru că toate cele precedente au fost atât de proaste sau că maşina la care joacă este "datoare" să plătească, iar această mentalitate defectuoasă îi îndeamnă să continue să joace.
 
 Iluzia controlului
Mulţi jucători cred, de asemenea, (în mod fals) că pot avea o anumită influenţă asupra şanselor. Acest lucru poate fi mai pronunţat în funcţie de tipul jocului la care participă - unul în care există un anumit nivel de control datorită alegerilor (cum ar fi numărul/culoarea pe care să parieze sau cărţile pe care trebuie să le elimine), dar, în orice caz, tot şansa este principala forţă motrice care decide dacă cineva câştigă sau pierde.

Oamenii doresc să simtă că deţin controlul - este în natura umană - aşa că frustrarea jocurilor de noroc imprevizibile poate face o persoană să se convingă că poate exercita un anumit control asupra ei. De exemplu: aruncarea zarurilor într-un anumit mod, aşezarea pe scaun într-un anumit loc sau purtarea unui articol de îmbrăcăminte "norocos".
 
 
Aversiunea pentru risc
Oamenii sunt mai sensibili la pierderi decât la câştiguri de valoare egală. De exemplu, pierderea unei bancnote de 10 lei generează o reacţie emoţională mai puternică decât găsirea uneia de 10 lei. Acesta este motivul pentru care mulţi jucători investesc nelimitat, timp şi bani în încercarea de "a recupera" pierderile anterioare sau de a atenua sentimentul de dezamăgire sau frustrare printr-o victorie. În acest mod, câştigarea devine mai puţin legată de emoţie şi mai mult despre "a recupera" pierderile, aşa că rămâne blocat într-un cerc vicios.

 
Aceşti factori psihologici, combinaţi cu predispoziţiile genetice, înseamnă că o persoană poate cădea cu uşurinţă pe o pantă alunecoasă în dependenţă atunci când participă la jocuri de noroc.
gambling addiction 07
De asemenea, este incredibil de dificil, pentru o persoană, să ştie când are o problemă. O dependenţă a jocurilor de noroc este adesea însoţită de negare şi de o viziune nerealistă asupra lucrurilor.
 
Din fericire, există o mulţime de informaţii online despre identificarea unui jucător-problemă şi există ajutor pentru aceştia. Dacă bănuiţi că cineva ar putea fi dependent de jocuri de noroc, solicitaţi sfaturi şi asistenţă. Orice dependenţă poate fi depăşită.
 

 gambling addiction 05
Atunci când un individ continuă să joace, mai mulţi factori ar putea fi de vină, iar lucrurile devin complicate. Să le luăm pe rând:
 

Unii oameni au predispoziţie pentru dependenţă.


Cercetările arată că jucătorii cu probleme şi dependenţii de droguri au adesea predispoziţii genetice la comportamente care le oferă recompensă şi la impulsivitate. Principalele două sunt:

  • Un sistem subactiv de recompensă în creier.
  • Activarea dificilă a cortexului prefrontal.

Având un sistem subactiv de recompensă al creierului, înseamnă că individul nu se confruntă cu acelaşi nivel de euforie şi plăcere la experienţele care-l recompensează în mod natural, aşa cum o face o persoana obişnuită. Acesta este atras, prin urmare, de activităţi care stimulează căile de recompensă mai mult; activităţi care îl ajută să simtă un nivel satisfăcător de euforie şi plăcere - de exemplu, nivelul ridicat pe care îl creează drogurile sau jocurile de noroc.

Cortexul prefrontal este o zonă a creierului implicată în procesul de luare a deciziilor, controlul impulsurilor şi controlul cognitiv, iar studiile au arătat că jucătorii cu probleme şi dependenţii de droguri au o activare mai mică a cortexului prefrontal decât o persoană obişnuită.

gambling addiction 09
Astfel, controlul impulsului de a arunca zarurile sau de a trage maneta unei maşini de păcănele încă o dată, este mult mai dificil pentru ei. Impulsivitatea este natura lor şi au dificultăţi în a lua decizii care presupun evaluarea impactului pe termen lung al acţiunilor lor.

Aceste predispoziţii cresc probabilitatea ca individul să continue jocurile de noroc odată ce le-a început şi au experimentat prima lor victorie sau o serie de victorii. Ei şi-au activat sistemul de recompensă şi au primit o tranşă de dopamină pe care nu obişnuiesc să o primească, şi astfel continuă să se simtă impulsivi pentru a experimenta iar euforia.

gambling addiction 02
Acesta este momentul în care creierul începe să se schimbe fizic în ceea ce priveşte modul în care sistemul său de recompensă răspunde la stimulare.

Individul îşi dezvoltă toleranţă.

Aţi jucat vreodată un joc pe telefon, care a fost foarte distractiv la început, dar după mai mult timp de jucat a încetat să vă mai placă? Chiar dacă modul nu este exact acelaşi cu cel în care funcţionează o dependenţă la jocurile de noroc sau dependenţa de droguri, principiul este similar şi oferă o idee despre modul în care se schimbă creierul.

Pentru a spune lucrurile în mod simplu: creierul "se obişnuieşte" şi nu este stimulat de activitate, nici pe departe la fel de mult pe cât a fost iniţial.

Sau, zis ştiinţific: când creierul este suprasolicitat de consumul excesiv de droguri sau de jocurile de noroc, creierul îşi amplifică reacţia defensivă, ceea ce face ca sistemul de recompensă să fie mai puţin receptiv. Numărul receptorilor de dopamină este redus; mai puţină dopamină trece prin creier şi, prin urmare, nivelul de plăcere al experienţelor individuale este redus.

După cazuri izolate, cum ar fi administrarea unui medicament o dată sau de două ori, creierul revine în cele din urmă la normal, fără dificultate. Cu toate acestea, stimularea repetată, excesivă, duce la dezvoltarea în creier a unei rezistenţe mai puternice şi mai durabile la stimulent.

gambling addiction 08
Atunci când o persoană joacă excesiv, ea încearcă adesea să obţină acelaşi nivel de dopamină pe care l-a primit în primele experienţe de joc. Dar, indiferent cât de mult practică jocurile de noroc, acest nivel nu se întoarce, pentru că a dezvoltat toleranţă.

În acest stadiu, individul devine dependent de jocuri de noroc din cauza faptului că funcţiile creierului au fost modificată pe termen lung.

gambling addiction 05

Mulţi oameni se bucură, din când în când de un joc de noroc. Elementul de risc şi de recompensă oferă jucătorilor o mică excitare, chiar dacă nu câştigă şi, de cele mai multe ori, bucuria activităţii sociale - fie că pariază pe un sport, cum ar fi cursele de cai sau un joc de poker cu câţiva prieteni.
 
Dar, la fel ca în cazul multor substanţe şi comportamente care ne fac să ne simţim bine - cum ar fi mâncarea, cumpărăturile sau consumul de alcool - exagerările pot transforma ceea ce ar trebui să fie o sursă ocazională de plăcere, într-o dependenţă.
 
Creierul devine condiţionat de dorinţa tot mai mare de a-şi declanşa sistemul de recompensă, până în punctul în care cablarea  sa mentală devine semnificativ modificată şi revenirea la normal necesită anularea săptămânilor, lunilor sau, chiar a anilor de influenţă negativă.
 
Când o persoană atinge această etapă, jocurile de noroc au devenit mai mult decât o problemă de risipă accelerată a resurselor financiare: a devenit o dependenţă - şi abia recent am început să identificăm jucatul excesiv în acest mod.

gambling addiction 01
 
În 2013, secţiunea de tulburări asociate abuzului de substanţe şi dependenţă din "Manualul de diagnostic şi statistică, al tulburărilor mintale" a fost actualizată. Jocurile de noroc în mod patologic erau considerate compulsii, motivate de nevoia de a potoli anxietatea.

Dar acum sunt recunoscute ca dependenţă la fel cum este şi dependenţa de substanţe.
 
 
Ce anume face ca jocurile de noroc să producă dependenţă?
 
Răspunsul la această întrebare nu este la fel de simplu ca: "oamenilor le plac banii şi iubesc să-i câştige, aşa că exagerează".
 
Implicarea excesivă în jocurile de noroc poate duce la modificări dramatice, în modul în care creierul transmite mesaje chimice, iar jucătorii deţin adesea dispoziţii genetice sau psihologice care îi predispun la riscuri. Aceste predispoziţii pot alimenta spirala descendentă a unei persoane în dependenţă.
 
 
Ce se întâmplă cu creierul?
 
Înţelegerea dependenţei de jocuri de noroc necesită puţină înţelegere despre modul în care creierul funcţionează, în mod natural atunci când ne angajăm în activităţi care ne fac plăcere.
 
Creierul nostru are o serie de circuite cunoscute sub numele de "sistemul de recompensă". Acestea sunt conectate la diferite regiuni ale creierului, în special la centrele de plăcere şi de motivaţie.

gambling addiction 10

Recompensarea experienţelor - cum ar fi primirea unui compliment, a face sex, realizarea unei sarcini sau câştigarea unui joc - determină creierul nostru să trimită semnale prin neurotransmiţători: mesageri chimici care fie stimulează, fie slăbesc neuronii din creier.
 
Principalul neurotransmiţător din sistemul de recompensă este cunoscut sub numele de dopamină. Atunci când se eliberează suficientă dopamină din cauza activităţilor stimulative şi plăcute, experimentăm euforia şi plăcerea şi ne simţim motivaţi (în special spre a face aceeaşi activitate din nou şi din nou).
 
Atunci când luăm droguri, acestea creează o senzaţie de euforie prin creşterea dopaminei care este eliberată în sistemul de recompensă la un nivel de până la 10 ori mai mare decât cantitatea pe care o eliberează experienţele naturale. Acest lucru se întâmplă şi în cazul jocurilor de noroc.

gambling addiction 04
 
Cercetările şi studiile privind efectul jocurilor de noroc, asupra creierului indică faptul că acestea activează sistemul de recompensă al creierului, în mod similar cu modul în care o fac drogurile: prin eliberarea unei cantităţi mari de dopamină.
 
Iniţial, acesta este motivul pentru care oamenii sunt atraşi de jocurile de noroc: este o experienţă plină de satisfacţii.
 
Dar problema este: majoritatea oamenilor pleacă cu uşurinţă după ce au jucat câteva runde de poker sau au pus un pumn de monede într-un aparat de sloturi, bucurându-se de distracţie pe perioada în care au jucat, alţii nu pot pleca - adică, cei care devin în cele din urmă dependenţi de jocuri de noroc. De ce? 
 

 
Where to find help for a gambling problem2
 
    Dacă trăieşti cu un jucător compulsiv la jocuri de noroc, eşti deja familiarizat cu nesfârşitul şir de minciuni, jumătăţi de adevăr şi distorsionări deliberate ale realităţii pe care aceştia le practică. Însă dacă nu aţi confirmat( dar bănuiţi) că soţul sau partenerul este dependent de jocuri, fiţi foarte atent la comportamentul său pentru semne care arată că jocurile de noroc nu sunt numai un obicei ocazional. Minţitul compulsiv este una dintre caracteristicile jucătorilor compulsivi sau patologici. Aceştia sunt dependenţi de jocuri, iar minciuna a devenit o a doua natură pentru ei. Care sunt câteva dintre minciunile frecvente pe care le spun aceştia?
 
 
 
  1. Nu sunt dependent de jocuri. 

    Oricine neagă că are o problemă cu jocurile de noroc, în ciuda evidenţei contrariului, este fie în drum spre o problemă serioasă a dependenţei de jocuri, sau deja are această problemă. În momentul în care cineva ajunge să fie împătimit serios de jocurile de noroc, comportamentul acestuia este consecvent, deci previzibil. Acesta va spune orice şi va face orice pentru a ajunge la obiectivul său principal: pariatul. Faptul că distorsionează adevărul sau spune direct minciuni este puţin spus. Dependenţii de jocuri de noroc, chiar şi după pierderi dezastroase, faliment şi ruină financiară, după probleme cu legea, deteriorări ale relaţiilor familiale şi personale, vor spune cu fermitate că nu au probleme cu jocurile.

    Negarea este un mecanism prin care acesta încearcă să facă faţă şi să-şi uite problemele sale. Sperând că adevărul nu va ieşi la iveală, jucătorul încearcă să tragă de timp - timp pe care îl foloseşte pentru a continua să joace. Astfel are loc atât negarea faţă de sine, cât şi faţă de ceilalţi. Ambele tipuri de negare sunt caracteristice multor feluri de dependenţe, nu numai dependenţei de jocuri. Cu cât mai fermă este o persoană că nu are nici o problemă - cum ar fi de jocuri de noroc sau alcool sau  sau oricare alt comportament care dă dependenţă - cu atât mai probabil este să aibă o problemă. 

  2. Pot să mă opresc oricând doresc. 

    Confruntarea cu un jucător compulsiv – arătându-i faptele incontestabile care arată că jucatul său a devenit un comportament adictiv – generează de obicei această minciună drept răspuns. În primul rând, jucătorul nu poate să recunoască în faţa voastră şi a sa că are o problemă, iar în al doi-lea rând dacă recunoaşte acesta va susţine cu vehemenţă că opritul din acest comportament nu reprezintă o dificultate. Ca să demonstreze asta, jucătorul compulsiv va sta departe de cazinou sau de casa de pariuri sportive pentru o perioadă scurtă de timp. 

    Însă atracţia de a câştiga potul cel mare, sau de a câştiga un pariu uşor este prea mare. Nu după mult timp, jucătorul compulsiv este din nou la joc deoarece pur şi simplu nu poate să reziste tentaţiei. Dorinţa de a paria a ajuns o obsesie care apasă cu ardoare continuă pe sufletul acestuia. Ignorarea acestei obsesii este suferinţa – iar jucătorul compulsiv vrea numai să simtă senzaţia care vine din jucat. 

  3. Jucatul meu nu face rău nimănui. 

    Majoritatea dependenţilor cred – unii chiar sincer – că dependenţa lor nu face rău nimănui. Unii cred chiar că dependenţa lor nu le face rău nici măcar lor înşişi. Este la fel de adevărat cu jucătorii compulsivi pe cât este cu dependenţii de alcool, de droguri, de medicamente folosite "după ureche" sau de alte comportamente care dau dependenţă cum sunt sexul compulsiv, dependenţa de muncă, mâncatul compulsiv şi aşa mai departe. Adevărul este că dependenţa de jocuri, ca orice altă dependenţă, este considerată o boală de familie. Ce se întâmplă cu un membru al familiei care este dependent îi afectează pe toţi membrii familiei. 

    Cum îi afectează pe membrii familiei comportamentul unui jucător compulsiv? În funcţie de perioada de timp de care această persoană a participat la jocurile de noroc, şi de ce alte dependenţe mai are aceasta, pagubele pot fi considerabile. Jucătorii compulsivi sunt de obicei dependenţi de alcool, de tutun sau de alte substanţe dăunătoare. Acest lucru poate duce la deteriorare fizică pentru jucător, dar şi la probleme mentale şi emoţionale: tulburări cognitive, dificultăţi de concentrare, pierderi de memorie, furie, schimbări bruşte ale dispoziţiei, depresie, psihoză şi gânduri sinucigaşe, printre altele. 

    Când face faţă dependenţei de jocuri, familia suferă împreună cu dependentul. Pe măsură ce jocurile de noroc îi ocupă din ce în ce mai mult timp, atenţia pe care acesta o acordă familiei scade. Mulţi jucători îşi pierd casa, dau faliment, sunt arestaţi pentru diferite infracţiuni( delapidare, fraudă, furt, violenţă, condus în stare de ebrietate, etc.), îşi pierd slujba sau sursa de venit, devin violenţi şi abuzivi faţă de membrii familiei până îşi pierd familiile. De multe ori, familiile se dezintegrează. De fapt, fără tratament, jocurile de noroc sunt o alunecare care are în stadiul final un deznodământ previzibil: închisoare, internare într-un azil de boli mintale sau moartea.  

  4. Nu am fost la jocuri de noroc.  

    Să-l primeşti pe un jucător în casă şi-l întrebi unde a fost este ca şi cum ai cere o minciună inevitabilă: nu am fost la jocuri. Ce ar putea un jucător compulsiv să spună? Recunoaşterea faptului că a fost la jocuri este sinonim cu recunoaşterea pierderii controlului, a inabilităţii de a-şi impune şi păstra limite şi a refuzului de a se ţine de promisiuni. Dacă simţiţi mirosul alcoolului şi acesta este îmbibat de fum de ţigară sau apar alte semne ale abuzului de substanţe - şi ştiţi că acesta are un istoric al jocurilor de noroc - să auziţi negarea nu va face decât să pună paie pe foc. 

    Ştiţi că este o minciună sfruntată. Să-l confruntaţi nu este cel mai bun mod de a aborda situaţia. Cel puţin, nu este ceea ce trebuie să faceţi acum. Trebuie să alegeţi un moment când jucătorul este calm, raţional şi capabil să poarte o discuţie despre situaţie într-un mod normal. 

  5. Ţin jocurile de noroc la care merg sub control. 

    Dacă sunteţi soţul sau partenerul unui jucător compulsiv care trebuie să plătească facturile şi are alte responsabilităţi financiare în casă, puteţi fi tentaţi să credeţi această minciună. Acesta are acces nelimitat la contul de economii sau de debit, la cărţile de credit sau la alte resurse financiare. Dacă, pe de altă parte, dumneavoastră aveţi grijă de frânghiile financiare, şi cedaţi mereu cererilor de bani ale acestuia, atunci sunteţi facilitator pentru comportamentul adictiv al acestuia. Sunteţi complice, co-dependent şi nu faceţi decât să amplificaţi problema permiţându-i jucătorului compulsiv să continue.

    Când cineva spune că ţine jocurile sub control, acesta minte nu numai faţă de dumneavoastră, ci şi faţă de el însuşi. Un om care nu face decât să cumpere un bilet la Loto din când în când nu va spune niciodată aşa ceva. Cineva care joacă zilnic la păcănele, sau care nu poate să treacă pe lângă cazinou fără să piardă câteva ore, pierzând şi o grămadă de bani, este foarte probabil să spună aceste cuvinte - şi probabil le va spune de mai multe ori. După câtva timp, aceştia nu vor mai fi crezuţi deloc. Iar dovezile se vor aduna să demonstreze cât de mare este minciuna.

  6. Nu m-am atins de economiile noastre. 

    Disperarea devine din ce în ce mai mare cu cât jucătorul stă mai mult la jocurile de noroc. De ce? Deşi jucătorul ar putea să realizeze nişte câştiguri la început, şansele sunt la propriu împotriva sa. Mai târziu sau mai devreme, casa câştigă întotdeauna. Nu contează dacă acesta pariază la un cazinou, la pariuri sportive sau pe internet, norocul acestuia se termină până la urmă.

    Însă acesta este convins că nu este decât o pierdere temporară. Dacă continuă să joace, norocul se va întoarce. Mereu trebuie să vină potul cel mare, marele câştig, chiar acum. Tot ce este necesar, este o infuzie de capital. 

    De unde să obţină capital? Va jefui conturile de economii, va muta fondurile de colo-colo, va ascunde extrasele bancare, şi va amâna inevitabilul - totul în încercarea inutilă de a vă ascunde adevărul. Dacă vă auziţi partenerul spunând că nu s-a atins de economii, trebuie să mergeţi la bancă să verificaţi personal. Sunt toate şansele ca acest lucru să fie doar o minciună pe care v-o spune jucătorul compulsiv. 

  7. N-o să-ţi vină să crezi ce s-a întâmplat... 

    Cu cât se va afunda mai adânc în datorii jucătorul - şi nu este mod de a evita acest lucru - cu atât mai elaborate şi exagerate vor deveni minciunile şi poveştile pe care acesta va începe să le născocească. Va avea loc un mare jaf la bancă chiar în timp ce depunea banii - şi a rămas fără nimic. Sau cineva i-a furat portofelul şi a luat tot ce era în el. Sau poate a apărut o ocazie incredibilă de investiţii şi avea o perioadă scurtă în care putea fi fructificată, aşa că acum nu mai aveţi nimic... Toate acestea şi mult mai mult decât atât vor ieşi din gura unui jucător compulsiv pentru a explica ce s-a întâmplat cu banii familiei. 

    Dacă auziţi aceste cuvinte: "N-o să vină să crezi ce s-a întâmplat...", să nu credeţi nimic. Indiferent cât de convingător pare, totul este aproape sigur o minciună.

  8. Prietenul meu avea probleme şi avea nevoie de bani. 

    Aceasta este o minciună nemuritoare pe care aproape oricare jucător compulsiv o foloseşte cu mai multe ocazii. De fapt, este atât de uzuală şi de previzibilă încât o veţi auzi mai devreme sau mai târziu. Sigur, vor exista timpuri când prietenii săi vor avea probleme. Cine nu ajunge în asemenea situaţii? Însă când partenerul vostru este jucător compulsiv, trebuie să fiţi foarte suspicioşi. Bineînţeles, veţi dori să aveţi încredere în persoana la care ţineţi, dar dacă această minciună se repetă de mai multe ori, nu faceţi decât să îi permiteţi comportamentului său  adictiv să continue.

    Poveştile despre prietenul care are mari probleme şi are nevoie urgentă de bani fac, deasemenea, parte din categoria "n-o să-ţi vină să crezi ce s-a întâmplat". Poveştile elaborate, exagerate şi absurde - toate mincinoase - fac parte toate din repertoriul unui jucător compulsiv. 

  9. Acum poţi să ai încredere în mine. 

    Încrederea este un lucru fragil. Odată ce ţi-ai pierdut încrederea în altă persoană, este foarte dificil să mai ai încredere în acea persoană. Cu cât eşti mai apropiat de acea persoană, mai ales dacă eşti însurat sau trăieşti cu aceasta, cu atât este mai dificil să-ţi recapeţi încrederea. 

    Jucătorii compulsivi la jocuri de noroc au nevoie să îşi continue comportamentul dependent. Pentru a face acest lucru, aceştia trebuie, fie să aibă un partener complice sau codependent, sau trebuie să îl convingă pe cel cu care convieţuieşte că trebuie să obţină acces la resursele financiare. Prietenii vor vedea până la urmă minciunile şi vor refuza să-i mai împrumute bani jucătorului. La urma urmei, aceşti bani vor fi foarte greu, dacă vor mai fi vreodată, recuperaţi. Aceştia ştiu că îi va folosi pentru jocuri de noroc, în ciuda minciunilor pe care le spune jucătorul. Treptat, îl vor evita pe acesta, refuzând să-i mai răspundă la telefon şi găsind repede scuze pentru a pleca dacă sunt abordaţi. Încrederea a dispărut acum complet. 

    Dar, dacă convieţuiţi cu un jucător compulsiv şi aveţi o relaţie de o perioadă de timp, sau chiar aveţi copii cu acesta - aveţi un interes major pentru a păstra această relaţie. Este evident că ţineţi (sau aţi ţinut) la acest om. Sufletul vi se rupe din ce în ce mai tare pentru ceea ce se întâmplă pe măsură ce acesta se afundă din ce în ce mai rău în dependenţa de jocuri. De nenumărate ori aţi cedat şi aţi acceptat minciunile. V-aţi spus că este doar o fază, că nu este atât de rău, sau că va trece peste acest obicei. Cine minte pe cine acum? 

    Încrederea se câştigă prin fapte, şi nu se obţine prin cuvinte. Dacă partenerul tău spune că acum poţi să ai încredere în el, răspunde-i că va avea nevoie de timp şi de fapte - să înceapă să facă tratament, să renunţe la jocurile de noroc - astfel încât să poţi să ai din nou încredere în el. 

  10. Nu voi mai paria niciodată. 

    Jucătorul compulsiv îţi va spune ceea ce vrei să auzi - chiar dacă este o minciună. De multe ori, când auzi pe cineva jurându-se că nu va mai juca niciodată, este după o pierdere dezastroasă, după arestare, probleme cu legea, pierderea slujbei sau altă consecinţă severă. 
 

În loc să lăsaţi minciunile să treacă, trebuie să luaţi atitudine. Veţi continua să toleraţi această dependenţă? Ce opţiuni aveţi? Numai dumneavoastră vă puteţi hotărî cum veţi aborda dependenţa de jocuri de noroc a partenerului dumneavoastră. Chiar dacă cu siguranţă nu puteţi forţa pe cineva - chiar şi pe cineva pe care-l iubiţi - să renunţe la jocurile de noroc, vă puteţi decide cum aveţi de gând să vă trăiţi viaţa. Trebuie să-i spuneţi acestui om cum jucatul său v-a afectat pe dumneavoastră şi familia, cât de mult vă pasă de el şi că vă doriţi ca să accepte să fie ajutat să treacă peste situaţia curentă. Puteţi alege să nu mai fiţi părtaşi la comportamentul său. Să nu mai minţiţi prietenii, familia, angajatorul sau pe alţii pentru a acoperi jocurile de noroc ale partenerului. Gata cu scuzele. Nu vă mai uitaţi în partea cealaltă când semnele şi consecinţele jocurilor de noroc sunt în jurul vostru.
 
Când şi dacă partenerul vostru va fi gata să recunoască că are o problemă şi va dori sincer să se ţină de tratament pentru a depăşi dependenţa de jocuri, atunci veţi şti că a apărut o rază de speranţă. Cuvintele în sine nu ar trebui să vă convingă. Ca acestea să aibă însemnătate, trebuie să fie susţinute de fapte. Partenerul dumneavoastră trebuie să urmeze un tratament.
 
Îl puteţi ajuta prin a vă interesa de centre de tratament, indiferent că este vorba despre centre de tratament pentru jocurile de noroc şi pentru toate dependenţele, cum este Centrul Victorem din Constanţa, sau de tratament la domiciliu. Fiţi conştient că pacientul trebuie să-şi dorească să se schimbe astfel încât să aibă o şansă să se însănătoşească. Acesta va avea nevoie de ajutor profesionist pentru trece peste dependenţa sa. Cu ajutorul tratamentului, nu numai că va învăţa despre boala dependenţei, dar va afla şi cum poate să evite mecanismele declanşatoare şi va practica metode comportamentale pentru a evita recăderea. În tratamentul dependenţei jocurilor de noroc va trebui să identifice motivele care stau la baza atractivităţii jocurilor de noroc şi să lucreze pentru a depăşi aceste impulsuri.
 
Dacă jucătorul este de neclintit în a refuza tratamentul, dar susţine că nu va mai juca niciodată, atunci nu puteţi face nimic - pentru acesta. Dar puteţi face ceva pentru dumneavoastră. Participaţi la întâlnirile Gam-Anon. Acestea sunt grupuri de suport care-i ajută pe prietenii şi membrii familiei dependenţilor de jocuri să facă faţă situaţiei. Nu puteţi schimba un jucător, dar puteţi schimba modul în care interacţionaţi cu acesta astfel încât să nu îi facilitaţi acestuia continuarea jocurilor.
 
La urma urmei: Când v-aţi săturat de minciuni, trebuie să luaţi o decizie. Dacă stabiliţi limite, fiţi pregătit să le şi impuneţi. Nu luaţi decizii din care să vă retrageţi. Dacă ameninţaţi că părăsiţi un jucător în cazul în care nu încearcă să se reabiliteze, atunci fiţi pregătit chiar să faceţi acest lucru. Ceea ce faceţi este, până la urmă, decizia dumneavoastră. Însă nu trebuie să suferiţi tot acest calvar de unul singur. Apelaţi la sprijin şi ajutor de la alţi oameni aflaţi în aceeaşi situaţie cu dumneavoastră.
 
Se vor opri vreodată minciunile? Vestea bună este că dependenţa de jocuri de noroc este tratabilă. Dacă soţul sau partenerul vostru se ţine de tratament şi participă la întâlniri de recuperare şi de suport în 12 paşi( cum sunt Jucători Anonimi), cu ajutorul şi încurajările dumneavoastră, atunci este o foarte mare şansă ca minciunile compulsive - şi jucatul compulsiv - să ajungă de domeniul trecutului.